Ideea depresiei, într-o recentă apariție editorială

(scris în septembrie 2022)

Într-o recentă apariție editorială, mai exact cu subiect montan, întîlnesc ideea depresiei. Ce altminteri ne paște ori îmbrățișează pe toți, Însă numai unii o pot arăta cu degetul, mai exact că îi pot cădea pradă.
Autorul acelui volum, medic de formație, nu se ferește a pune diagnosticuri pacienților săi, iar în paralel îmi pare suficient de puternic pentru a se recunoaște el însuși picat vreodată,, în ghearele acelui Cîine-negru (cum îi spunea un fost prim-ministru britanic). 

Depresia îmi pare să fie și momentul în care, între altele, nu mai putem juca teatrul fără de care nu putem ieși în public.

Subsemnatul, cînd scrie pe aici, joacă și acel teatru.

Fără acel teatru, acea mască, ne simțim îngrozitor de vulnerabili în fața semenilor, eventual și a vieții în general. 

 

De la așa tonice infomări, voi duce discuția la cea mai întinsă țară din lume. Recte Rusia. Și ea are de dus o mască, fără de care se simte îngrozitor. Nu poate ieși, exista între celelalte state mari ale lumii decît dacă posedă forța de a se prezenta drept o țară puternică.
Alternativa, că nu poate juca acel teatru, îi este sinistră. Iar asta, poate pe bună dreptate.
Rusia nu își poate permite să fie vreo putere de mîna doua. Iar asta nu din vreun moft, ci pentru că i s-ar înființa urgent șacalii la trupu-i prea mare. Unul încropit la vremea cînd se afla animal puternic, eventual și unul protejat de geografie, respectiv de vreun curent favorabil în istorie.
La o adică, Rusia cunoaște prea bine procedeul, căci l-a practicat cu alții.

Vreo Chină nu va veni să-i spună „Dă-mi Siberia!”, ci dă-mi (deocamdată) concesiunea economică a cutărei zone ori căi ferate. Mai apoi, lucrurile se vor petrece ca în țările baltice, în 1940. Agresorul va sosi la cel slab și-i va cere drept de a stabili baze militare, pe teritoriul lui. Șamd.

Deocamdată, în zona Rusiei au început să se miște cățeii. Pe nume Armenia și Azerbaidjanul, care nu mai țin cont de stăpîn[1]. Iar vreo pașnică Indie începe a da sfaturi, despre pace. La nivel personal, mai mulți șef de stat joacă bîza cu d. Putin, pe canapele fizice, la o recentă întîlnire la vîrf.

Aș minți să spun că-mi pare rău de soarta ce-așteaptă Rusia.


[1] Avem o grabă de-a emite previziuni. Îi cade în capcană inclusiv un om știutor de așa fenomen, și anume subsemnatul Sper să nu mă înșel cu mult-mult. S-au mai văzut cazuri. La o adică, viitorul nu este niciodată cum anticipăm noi.