Pentru confrații montaniarzi mai copți de vîrstă...

Vi se întîmplă ca, privind de la distanță vreun coclaur, să vă întrebați duios: „Cum naiba-am mers eu pe acolo, cîndva (iar apoi am revenit întreg acasă)?!”
Asta îmi trecea prin minte ieri, privind la un scoc stîncos, care se face undeva pe stînga (suind) Rîpei Zăpezii...

Scocul cu pricina pornește în stînga (fotografie mult ulterioară)

                                                             Amicul Liviu Enache (2009)

**
Citisem în ghidul lui Kargel că primele săritori din Rîpa Zăpezii se ocolesc prin stînga. Așa că am luat (cu amicul Virgil Ionescu secund) un scoc ce se face pe stînga, la confluența cu Adînca.
Am mers glonț (ca orice începător mai răsărit) pînă în muchia ce desparte de Vlcelul Țancurilor. Acolo, părea că se mai poate avansa pe muchie. Am plecat curajos, dar după o vreme terenul a spus niet!

Într-o permisie în militărie. Octombrie, cîndva...

Pe scocul cu pricina.

Virgil. Și Ionescu.
Tip hazos (sau barim asta îi era masca, întrucît fuma binișor). Dispărea însă în ceață, ca semne de existență, motiv pentru care am zis stop amiciției, la un moment dat.

Pe muchia dintre Vîlcelul Țancurilor și Rîpa Zăpezii.

Subsemnatul, în șaua de care pomeneam mai sus.

Așa că am coborît. Nu știu să ne fi cîcîit prea tare, dar de cîte ori privesc (de la bază, firește) acel scoc, în ultimul deceniu, mi se face părul măciucă.
Deloc descurajați, am suit apoi Adînca.

Scocul în cauză rămîne în urmă.

                                                            Iată-l aici și privit din Rîpa Zăpezii.

Legat de acel scoc, Alex Beldie a pornit cîndva (1933) a ocoli prima săritoare din Rîpă, dar pe la jumătatea lui a pornit spre dreapta, la cucurigu deasupra canionului. Și a răzbit, mai exact la baza celei de-a doua săritori. Cartea lui Kargel era însă mai mult decît telegrafică (altminteri, ea  mi-a ajutat mult ucenicia în abruptul Bucegilor), subsemnatul neavînd de unde să știe respectivele subtilități.°

Amintitul explorator, la 21 ani (1933).

Locul pe unde Beldie a intrat - venind dinspre amintitul scoc - în Rîpa Zăpezii, imediat sub a doua mare săritoare.