Iar de aici trec spre fondul problemei...
Mai exact la mirarea-mi (inițială) că mulțime de lume bună cască gura la dumnealui, fără a sesiza amănunte ce mie îmi sar în ochi. Am însă dramul de bun simț de a intui că nu s-a pogorît tot adevărul lumii, asupra persoanei mele. Iar implicit că inșii din grupuri precum cel lăudînd pe Dinu Mititeanu, își au motivele lor să procedeze după cum o fac...Lăsîndu-mă un pic pe aripile inferiorității/complexului aferent, sala de la Muzeul Țăranului a fost plină de lume bine, cît și tînără. Mai exact categoria umană la care, teoretic, te aștepți să posede mintoșenie, iar totodată îndrăzneala de a merge pe drum propriu.
Or, lucrurile nu stau chiar așa...
Trecînd căruța înaintea bidiviilor, aș puncta ciudățeniile cultului demarat în ultimii ani, în jurul lui Dinu Mititeanu. Cu precizarea că și eu mă aflu aproximativ de vîrsta lui, e totuși un om de 87 ani. Și care își spune cuvîntul (e vorba de etate), în comportamentul dumnealui. Adică e destul de crispat nu doar în mișcări, dar și în vorbire, ori în simpla mișcare a ochilor.
Iar simpatia publică pentru dumnealui nefiind una pentru realizările de altădată (altminteri nu chiar uriașe, la nivelul muntelui românesc), ci pentru performanțele din trecutul apropiat. Mai exact, mers după 70 ani pe vîrfuri din Alpi. Or dormit iarna în cort. Cît și pentru relația ce are cu consoarta (Marilena), de felul ei cu treizeci și ceva mai tînără.
În general nu există minim spirit critic față de ceea ce a făcut și face Dinu Mititeanu, ori față de zisele celor care îl secondează în acel cult.
Toată lumea, ce ia atitudine, se înghesuie în elogii.(ce e drept, parcă am mai văzut filmul... Așa era și în cazul culturilor montane de altădată. Erau rarisimi pînă și cei care să spună, Stai un pic, parcă nu e chiar în regulă această căruță”..., cu atît mai puțini cei care se înhame la o analiză (inevitabil defavorabilă) acelor statui.
În fața acestei situații, lași baltă vechile convingeri (cp lumea bună și tînără este în felul pomenit mai sus), și cauți alte explicații...
Or.
În primul rînd, lumea reușită este una cuminte. Care a ascultat de alții. Nu s-a războit cu cei care i-au croit (familie, școală, mediu ulterior) drum înalt în viață. Ci le-a acceptat inclusiv aiurelile (aka chestii ce fac bine la inima acelor mai-mari). Și primind răsplata. De pildă a postului, unde e nevoie să fii disciplinat. Să asculți mai exact, și să reprimi în tine strigătele de Îi dau dracului cu jobul lor cu tot, că mi-au mîncat viața!.
În consecință aceia ascultă de inșii aflați pe-o poziție mai înaltă. Și lipsiți fiind (inclusiv aici) de spirit critic.
Situația cuprinde și alte resorturi...
De pildă sentimentul că acel domn Mititeanu, foarte activ la ai săi mulți ani, furnizează (la nivel inconștient) sentimentul că deține cheia nemuririi. Și implicit, că stînd în preajma lui o dobîndim și noi.
Atracția este sporită, în același registru, de faptul că Acela are succes la dame (generalizare pornind de la mariajul lui cu mai juna Marilena), în condițiile în care viața noastră amoroasă e destul de fadă.
Într-o enumerare grăbită (e timp, în viitor, să fie extinsă), celor de mai sus li se adaugă omeneasca pornire de a merge pe unde o ia turma, iar aceasta aplaudă un Dinu Mititeanu... Iar totodată de a urmări un curent la modă, în bula noastră. Iar D. Mititeanu este așa ceva.
În paralel, Mititeanu posedă tehnica îmbrobodirii feliei de public pe care și-a ales-o. Iar asta, în baza antrenamentului cu alți mai tineri, și anume studenții pe care i-a avut. Iar totodată dezvoltînd acea abilitate, în decursul timpului (cît de pildă să captiveze un Cosmin Dumitrache, iar acesta să pună de un film).
Mai activează acolo, foarte probabil, nevoia de Protector. De bunic puternic, dar și înțelegător, de care nu am avut parte ori am avut prea fugar. Și în general de zeu, la poala căruia să putem spera că scăpăm de probleme, ale nesuferitei acesteia, de viață! Totul, curgînd pe apa inconștientului...
(va urma)
În episodul III voi explora spre Dinu Mititeanu
și secunzii săi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu