Ciudată relație are subsemnatul cu fruntașii lumii alpine...

(scrise  la 10 septembrie 2022)

Ciudată relație are subsemnatul cu fruntașii lumii alpine...

Admit din start că mă aflu șoricel cu pretenții de-a tropăi, alături de elefant, pe o punte oarecare...

Firește, vina unei așa legături (sau mai exact lipsă a ei) tensionate îmi aparține în totalitate, dar ce eseu fain poate ieși din așa stare de lucruri!
Privesc totodată la un lucru... Idei precum cea de mai sus se află precum abordarea unui traseu binișor mai tare decît posibilitățile. Te ia vag o idee, apoi te condamni tu însuți că și putut gîndi/îndrăzni, apoi dai tîrcoale "peretelui", iar finalmente, cu emoțiile aferente, incepi a 'sui', acolo.
Îndeobște (că sa nu spun totdeauna), teama dispare, rămînînd doar dezinvoltura avansului printre idei/surplombe.
Iar finalmente mirarea, că obstacolele nu au fost nici pe departe, pe cît te îngroziseră inițial.
.
Pentru a fi un pic mai concret, dau exemplu de așa 'perete' ce doarme pînă la refulare, inițial.
Legat de Iosif Noaghiu, în mintea mea are o ștampilă. O idee mica, fixa, ba și a dracului, din parte-mi.

Asociez de dînsul niste pasaje, pe care îndrăznesc să le cred contrafăcute, neadevărate din cartea "Pamir 77".
Este drept că treabă aceea are loc doar in mintea mea. In practică, dacă ar fi sa observ/scriu de activitatea dînsului, lucrurile ar sta mai nuanțate. Mai cu dor de a vedea mai multe, și nu neapărat negre. Asta, nu din teamă de vreun paznic mai mult ori mai real, cît pentru că - asemenea unui David Popovici - îmi doresc materiale deștepte (barim după subiectivele-mi criterii).
Pe ultima linie, și presupunând că acele scrise ar fi deștepte, tot se vor uita destui strîmb la ele, că nu trag perii, laude cum pica bine animalicului dumnealor.

Întrebați (da') cum stau eu cu animalicul, și dacă intenționez a scrie și despre el? Ehe..., cred c-aș fi pește-n apă, cercetînd și glosînd despre dînsul.

Altă surplombă...
Să realizezi cât de mic ești, din punct de vedere montan, al performanțelor, față de aceia.
Groaznic este acolo doar într o primă fază. După ce reziști pe acel disconfort, iar se lasă cu pește în apă în ale ideilor, respectiv scrisului...

După ce scrii de-aieste, e loc și de alte surplombe. Și anume încercarea de a coborî din timp cu picioarele pe pămînt.
Genul de scrise din amonte îi dau sentimentul, acelui condeier, că e ceva (nemaipomenit) de capul lui. Or acolo se afla o banala încercare de a scăpa de angoase (chestiile alea nașpa, proprii oricărei ființe umane).
Partea proastă este că după ce încerci a fugi de acelea, precum un om ce dă din mini pentru a se ridica in zbor deasupra solului), tot nu pleci de acolo. Ramii în rahatul de care vrei sa fugi. Ba îți vine și dobîndă de plata, că amendă că și vrut să decolezi din insuportabil. Singura scăpare (de fapt rău mai mic), este să nu-ți prelungești excesiv sejurul în teritoriul unde îți pari nemaipomenit...

PS1
Text, la acea prezentare Alpin Festival:

„EVENIMENT- LAST MINUTE
CINEMA ASTRA - MIERCURI 7 SEPTEMBRIE ORA 19.00
Avem bucuria să va anuntăm un eveniment exceptional, realizat pe ultima suta de metri la ALPIN FILM FESTIVAL.
CLUBUL ALPIN ROMAN - BRASOV si ALPIN FILM FESTIVAL va aduce in fața dumneavoastră pentru o seara de Gală, trei dintre legendele alpinismului din România.Este vorba de Mircea Opris , Mircea Noagiu si Adrian Tănase.
Dupa Conferinta prezentatâ de SKV - Asociația Alpină Ardeleană din Brașov # Promotori brașoveni ai turismului ”verde” – oameni și fapte# bit.ly/3AFMoRW, intr o ceremonie speciala, vom aduce un omagiu celor trei "legende" ale istoriei alpinismului din România.
Acestia vor primii TROFEE EXCELENTĂ pentru :
- MIrcea Noaghiu - pentru contributia remarcabilà adusă dezvoltării alpinismului in România ( va fi proiectat un film interviu in premiera absoluta, realizat de Mihai Andrei Catan )
- Mircea Opris si Adrian Tănase - cu ocazia implinirii a 50 de ani de la Expeditia din Pamir Varful Comunismului
Va asteptam la Cinema Astra pentru o intalnire memorabila”

UPDATE, 16 septembrie 2022:

Notam sus de tot: „Ciudată relație are subsemnatul cu fruntașii lumii alpine...”, ... după care urmau niște grozăvenii, ba și cu pretenții psihologice.
La așa expuneri, întotdeauna e loc de mai rău. Sau barim la asta mă ducea ieri gîndul, pe cînd participam la un ceva patronat de bunii mei (ne)amici, de la trustul România Pitorească.