Am trecut recent prin Șaua Strunga (e un pic pleonasm...), din Bucegi.
Iar aici m-au întimpinat, alături de un refugiu tare-tare frumos, un fel de panou informativ, despre așa-numiții luptători în munți, de prin anii 50.
Mi-am amintit subit de cele pe care mi le relata Alexandru Beldie (1912-2003), despre faptul că, aflat în acea epocă la cabana Padina, i-a fost trecut pragul acesteia și de către ceea ce dumnealui numea „partizani”.
Nu era un subiect foarte cusher, în acei ani comuniști cînd a decurs convorbirea mea cu dl Beldie, în casa acestuia din strada Jules Michelet. Iar eu nu eram foarte interesat (Doamne, cîte nu regretăm ulterior că nu am găvărit, cu mai vîrstnicii!), dar nu pare să fi fost în întîlnire nici generatoare de entuziasme pentru turiștii din cabană, dar nici terorizantă.
Firește, acei combatanți nu veniseră în vilegiatură. Vor fi fost înarmați, iar totodată cu ochi să dibuiască vreo iscoadă a inamicului, Securitatea regimului proaspăt instalat în țară.
PS
Nu cad în entuziasmele textului de pe acel panou. Doar încerc să înțeleg lucrurile din unghiul tuturor, iar totodată să nu stau bosumflat pe istorie, că nu a mers și merge cum vreau eu.
Ąlex.
Beldie, probabil la vîrsta cînd cabana Padina primea vizita de care
vorbesc în postare, iar dumnealui (botanist de formație) fiind acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu