Îmi permit de la o vreme să stau scindat psihologic.
De pildă să apreciez mult ceea ce face trustul „România Pitorească”, în materie de cărți publicate. Iar asta, în condiții destul de vitrege materialicește, iar inșii ce pun umărul acolo fiind niște entuziaști ce nu privesc spre bani.
În același timp, îmi permit să cred că e o treabă ca d. Ogrinji să umble în manuscrisele autorilor, mai exact în funcție de simpatiile/ideile dumnealui fixe.
Am răsfoit volumele dlor Gheție și Nicolaescu, iar un instinct nu tocmai de dat la gunoi a remarcat asemenea intervenții. De pildă cînd e tras mai în față înaintașul Sorin Tulea.
(aici se poate obiecta că am eu ce am cu bietul om, dar mi-e teamă că lucrurile stau cum am zis mai sus).
Mai mult și mai 'unfair' este intervenitul în scrisele lui Viorel Nicolaescu, și dorind să favorizeze pe înaintașul Emilian Cristea.
Viorel spune că a suit la un moment dat Peretele Piscului Rece din Piatra Craiului, dar am mari îndoieli că îl cotează VA, cît este trecut în carte.
Acel itinerar avînd în ghiduri și chiar clasificare FRTA IVB.
Pe Cristea îl apucă însă la un moment dat (1976, „Ani de drumeție”) dorul să se treacă în prima echipă care a suit drumuri de V, apoi de VI. Așa că modifică din burtă acel Perete al Piscului rece la V.
Fanii săi i-au luat de bune afirmațiile, inclusiv pretenția că din modestie nu a reclamat acel grad, pînă în 1976.
Între fanii săi aflăndu-se și d. Mihai Ogrinji, mai-marele „României Pitorești”, nu e de mirare că cifra în cauză apare în scrisele lui V. Nicolaescu, deși pînă la plecarea sa din țară, în 1981, acesta a avut la dispoziție ghiduri care indicau IVB.
Aici se poate vorbi de vreo sensibilitate excesivă a subsemnatului, dar avînd în vedere antecedentele echipei RP (de pildă preluarea unui profil realizat lui Cristea de către N. Baticu, minus un paragraf nefavorabil, nesemnalat prin așa-numite croșete), nu mă miră deloc situația...
PS
Dorința de a-l servi pe răposatul Cristea îmi este sesizabilă și în subtitlul „Într-un traseu al lui Emilian Cristea, bătut în 1945”.
Natural acolo ar fi „(În) Muchia Roșie” (sau mai degrabă „În abruptul Marelui Grohotiș”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu