Probabil din motive de construcție om, nu te poți apuca la un moment dat să schimbi lucrurile, prin vreun colț de societate oarecare, dacă nu ești animat de sentimente mai puțin politicoase. Asta, pentru că amabilitatea e interesată în primul rînd de a nu deranja, așa că se va cam lăsa din start de vreun demers ce ar indispune.
Se pune problema de ce să vrei a schimba ceva, de pildă despre amintita călătoare și scriitoare. Aici aș pune căruța înaintea atelajului, cercetînd DE CE dorește vreunul a servi informații noi despre aceea. Păi, în mare parte e acolo dor de a descărca vreo agresivitate structurală ori alta. Cum asta nu-și permite umbla goală prin urbe (pe tip ”Bă, io vreau să distrug pă careva”), își ia inevitabil o haină de principii, care să o facă pasabilă. Și anume adevărul... Sau dorința de a oferi informații noi (căci totuși, și oricînd de comod-imobili am fi, ne plictisim cu cele vechi, iar totodată Societatea simte că-i trebuie și o doză de nou, pentru a merge înainte).
Și-uite-așa apar, să zicem, scrise diferite, întru ce-i vînturat îndeobște despre Bucura Dumbravă.
Apropo: o gazetă cu frumosul nume „Adevărul” preia în contul dînsei și că ar fi întîia femeie care a ajuns la vîrful Omul, informație altminteri inexactă. La chestiune, eu nu cred că sașii brașoveni, care în anii 1880 simțeau nevoia construcției unui refugiu la Omul, nu aveau între ei și femei...Dincolo de toate acestea, nu cred că recentele-mi scrise despre Bucura conțin obligatoriu neadevăruri. Ci doar lucruri pe care lumea domeniului (cel istoric-montan) se ferește să abordeze. Din ce motiv, e treaba aceleiași lupe - care mai sus a stat pe iconoclastul cercetător - să privească.
Fotografiile din această postare și din precedenta au fost aduse în spațiul virtual public
de Arhivele Naționale ale României.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu