OLDIES. Making of. „Sus la munte la izvor”

(material din 20 ianuarie 2023)

Cartea e mai mult decît veche... Îi spunea, parcă, „Alpinism”, a lui Walter Kargel.
Autorul cita acolo opinia generației care se apucase a fora pereții munților (la mijlocul veacului trecut), cu ajutorul pitoanelor de expansiune...:.
„Ne-ați lăsat ce era mai greu de escaladat, căci fisurile clare le-ați parcurs voi. Așa că ne descurcăm și noi, cum putem...”.

Oarecum asemănător, unora le este repartizat rolul ingrat, de a face lucrurile la care nu s-au înghesuit alții.
Asta, deseori din comoditate (a ultimilor)... Ori din prea mult omenesc.

Carele omenesc are nevoie de povești (care să ne facă a uita de ale lumii). Iar în paralel nu are curajul de a reproșa vreunor semeni, că - totuși - unu plus fac totuși doi...
Și nu paișpe, precum vor acei semeni - întîmplător majoritari....

Pe așa teren, dau de știre că am isprăvit mărgica. Cea mult lăudată de găina lui Ion Creangă, cea în pană de alte realizări personale.... Am terminat (sau așa mă laud, într-o primă fază) aprecierile-mi despre contemporana noastră revistă ”România Pitorească”,
Mi-a luat ceva, ca timp, dar dl Cronos nu dă explicații, cînd are dumnealui chef a se tîrî mai încet, în vreo problemă a lumii ori alta...

Capitolul cu pricina (al ediției secunde din unica mea carte, „Sus la munte la izvor” - mai mult de atît nu m-a dus mintea...) e în linii mari gata - minus acordul fin, decurgînd din firea-mi perfecționistă, iar în paralel din plăcerea alergatului pe cîmpul ideilor noi...
Ce pot țîșni oricînd, fără să țină cont că matale ai chef a publica acea carte...

Legat de conținut, paț acolo ce am pățit cu înaintașul Emilian Cristea (1915-1982). Într-o primă fază am fost copil furios., apoi am pornit a înțelege, cum e cu vreun om dus pe valurile vieții...
În cazul lui Mihai Ogrinji, spiritus rector al celor de la RP, mă aflu - în capitolul de care spun - în faza furiilor, a supărărilor.
Poate mai încolo să-mi vină dor de nuanțat, deși, prin frumoasa noastră existență, nu poți ști ce îți aduce ziua de mîine...

Ce mă lua fratele din stînga, - Mihai Vasile pe nume - la refec, pentru banalul motiv de a-i fi răspuns la o întrebare publică...:

„Mi se pare indecent să murdărim memoria lui Niculae Baticu cu astfel de comentarii făcute de un om care nu a trecut de stadiul de începător în alpinism, un om care odată stătea pe lângă nea Baticu pentru a afla cât mai multe lucruri, iar acum publică pe blogul lui multe pagini scrise cu migală de marele alpinist, cu un om care nefăcând nici măcar o dată Trei Surplombe sau varianta Fisurii Albastre îşi permite să-i judece pe cei care, în anii ’40-’50, parcurgeau în premieră aceste trasee.”

Prin viață cred că e sănătos să fim atenți, dacă inamicul va cădea cu siguranță jos, din săgeata pe  care o expediem în direcția lui. Căci, dacă nu pică, el va avea o săgeată de trimis, iar noi nu.