MUNTE. Zi de tudorchirilism

Am avut de curînd o zi de tudorchirilism.
De „Nu am chef azi”.

Prin urmare, la micul plai cu leurdă (în luna mai, nu acum) de la fruntea Munticelului (Bucegi), am lăsat baltă planurile, iar totodată am apelat la manevra care salvează orice tură pleoștită...
Luatul de-anboulea prin pădure, cam în jos.

Ca să fie de-anboulea, trebuie să nu dai curănd de un drum cunoscut. Așa că nu mai e e chiar deanboulea, ci cu atenție să eviți locurile cunoscute.

Pe aici, pe flancul ce duce în șoseaua Văii Cerbului, am avut două surprize. Una bună, una rea.
Cea bună a constat că nu mi a fost un coborîș continuu, ci am dat de vreo două oarece platouri, unul chiar cu o urmă de construcție, dacă am mirosit eu bine.
(de aici curiozitate, la ce naiba o fi servit acea căsuță? Respectiv cum treceau nopțile, cînd ședea careva acolo?)

Surpriza rea a constat în zona de exploatare forestieră în care am pătruns. O arie cu tăieri selective, dar unde nu rămăsese palmă de loc neinfluențată, ba de șleauri, ba de resturi.
Cu așa ocazie mi-am zis că nu e o treabă să interzici camping în vale, dar pe aici să faci zob naturalul pădurii, parcă și într-un parc natural.

Altminteri, și-a avut și deplasarea și așa locuri devastate farmecul ei, ca la orice întîlnire cu necunoscutul, fie el și la scară mică.
.