(scris în mai 2023)
Confratele Andrei Badea (în care îndrăznesc să văd urmașul meu în materie de scrieri istorice), semnează un material despre înaintașul Nae Dimitriu.Dacă aș fi tentat actualmente de un asemenea material, ar fi despre un alpinist român ajuns în Statele Unite. Partea proastă acolo este că deja e un exces intratul meu în sufletul / dedesubturile vieții cuiva, aia ar mai lipsi, ca acela să fie și în viață! Ar fi un fel de operat pe viu!
Bașca pericole pentru echilibrul meu sufletesc, care și-așa abia se menține, între tumultoase extreme...
Comentariile subsemnatului, pe acea filă Facebook:
„Era om.
Nu mai știu care dintre contemporani îmi vorbea de formula (nu neapărat vehiculată de față cu Dimitriu...) "Nae nebunul".
La antipod, un portret de inimă îi face Lică Ionescu, într o scrisoare către subsemnatul, dar, spre rușinea mea, nu m am obosit să îl public...
Mă consider produsul a două personalități montane, și anume Nicolae Dimitriu, respectiv Niculae Baticu. Aflate cam la antipozi, unul de altul. Este drept că pe întâiul nu l-am cunoscut, eu având doar nouă primăveri, în anul în care s-a prăpădit...”
Între degetele lui Nae, nelipsita țigară... Răutăcioșii ar putea adăuga aici că în preajmă se afla și nelipsita sticlă. Este drept că abstinenții, și puritanii în general, nu s-au obosit să fondeze Clubul Alpin Român, iar apoi să îl conducă cu succes vreo 15 ani...
Oarecum asemănător, mai puțin egocentriștii și mai puțin turuitorii nu s au obosit să scrie precum subsemnatul, în (zic eu, nu și inamicii mei) folosul muntelui românesc...
Andrei Badea: Cred că ar fi o discuție interesantă despre viciile înaintașilor.
Pomenești de o încercare a lui Nae de a încropi o secție alpină în TCR (1931)... Eu personal nu acord credit acestei informații, emisă probabil de Radu Țițeica.”
