OLDIES, mutate aici de pe Facebook

(postare din 17 decembrie 2022, care se mută aici de pe Facebook)

M-a pus naiba să scutur de praf niște vechi hîrțoage, mai exact corespondența subsemnatului de acum cîteva decenii.
.
Acolo, reprezentantul unei reviste montane, refuzîndu-mi un material, îmi comunicau:
„Vă recomand /.../ să ne faceți descrieri de trasee clasice, pe unde iubitorii muntelui să poată circula, fără a căuta să descopere ceea ce autorul vrea să arate”

Pentru că, în bună parte, mă aflu un tip influențabil, am luat în serios așa recomandare/reproș. Prin urmare, la un material istoric ce am în lucru, stat-am vinovat, că ofer viitorului cititor ceea ce țin eu morțiș eu să expun, și nu ce i-ar plăcea lui să audă, cu ce e obișnuit el să lectureze.
Or, brusc m-am iluminat, azi cu noaptea în cap, cum că nu am făcut nici o treabă, dacă îmi dau punctul de vedere - fie el și atipic - la coș. S-a dus naiba originalitatea / noul ce poate aduce careva, pe tipsia unui domeniu oarecare...
Așa că m-am liniștit, cum că fac eroarea lumii, expunînd pasaje mai lungi din tipii pe care îi am în studiu... La o adică, procedat-am la fel cu un material închinat bunului clujean Dinu M., și nu a căzut cerul. Tot la o adică, e problema cititorului, dacă îl obosește acel cîrnat de text, altminteri o sursă de informații mai mult decît interesantă, despre insul/inșii pe care îi am în lupă...
.
PS
Se înțelege că recomandarea citată nu privea și pe amicii acelei redacții, care aveau voie a publica inedite...
Căci așa e în tenis.