Chițibușuri (I)

Umblam ieri, 12 august 2023, spre Omul Bucegilor, și inevitabil mintea mea zbura spre doi înaintași. Mai exact Mihai Gold-Haret și Bucura Dumbravă. Cel dintâi fiind cel care a schimbat denumirea așa numitului vârf Ocolit (2505 m), în Bucura Dumbravă.
Ei au fost precum Emilian Cristea după cel de al doilea război mondial.
Mai exact muntele le a fost ocupație de căpătâi. Căci nu aveau alt job decât acesta.
(exagerez un pic aici, căci Bucura se mai ocupa de scris cărți, de teozofie și multe altele)

Tot ieri, pe munte, meditam că tatăl Bucurei domnul Seculicz (parcă Iuliu) i-o fi lăsat o avere măricică, din moment ce ea nu și a bătut capul cu câștigarea existenței.
Oarecum ce o fi gestionat acea moștenire la vremea marilor convulsii ocazionate de primul război mondial?
Foarte probabil a făcut o fericit, întrucât după război își permitea să stea fără griji din Sinaia punând la cale o tură pe Acele Morarului, ori mergând până la acel congres din India din 1926...
.
N am apucat să spun care îmi erau răutăcioasele gânduri despre Mihai Haret...
.
Acceptând ceea ce a fost numită înfierea din partea mătușii lui, Mihai s a comportat normal. Adică a preferat un trai liniștit, în detrimentul vreunei munci prin cine știe ce birou mediocru.
.
Tot ieri în drumul spre Omul și zgâlțâindu mi neuronii, mă întrebam de ce nu l o fi înfiat Spiru Haret, adică unchiul său propriu zis.
Foarte probabil nu îl înghițea, pe arogantul și leneșul său nepot (iar el, Spiru, nădușind din plin pentru a atinge poziția care ni l a propulsat în cărțile de istorie).
.
Inevitabil mă întrebi nițel cum va fi fost relația dintre el și buna lui mamă adoptivă. Domnul N. Baticu opina că trăiau împreună. Eu unul cred că situația s a aflat mai complexă. Simt că era la mijloc și o mare nevoie de posesie a Dnei Haret, ramasă psihologic la stadiul nevoii de sărut înainte de culcare.
În raștimp, Mihai se află la stadiul ochilor peste cap, privitor la sexu-i opus : "Of, femeile astea!" (Informații de la contemporanul Florin Ștefănescu, din Sinaia).
.
UPDATE
Pot pentru a o bârfi un pic și pe Bucura?
Nu s a căsătorit niciodată, iar pe la 35 de ani ținea să i se spună "domnișoară" (așa face ghidul care o conduce de Valea Mălinului)
Mi e greu să spun cât este aici în ton cu nevoia tatălui de a fi avut un băiat, respectiv cât duce mai departe nevoile feministe ale mamei. Ori macar supărarea acesteia pe bărbați.

(va urma)