Cînd imaginația-mi nu are de lucru

Cînd imaginația-mi nu are de lucru, meditez cum va fi fost prin Bucegii dragi, acum o sută ori două de ani. Cum era cutare creastă, cu un veac înainte de-a începe oamenii să colinde pe acolo. Și cînd, din vale, se auzeau trăsurile din preajma cutărui han, singura construcție mai acătării din actualul Bușteni.

Similar, gîndeam ce fel de case, de oameni vor fi fost pe locul unde s-a înălțat blocul meu (zona Pieței Iancului, București).

Ultimul este cel din dreapta. O idee despre ce a fost pe locul lui îmi pot face privind căsuțele din prim plan, care, cu excepția uneia, vor fi demolate la scurtă vreme, în acel an 1962)

 

 

Mai jos, o carte poștală circulînd la puțini ani:

Ceva informații am adunat, în domeniu, cea mai fascinantă fiind ideea unui cinematograf de cartier. Și legat de care încercam să-mi imaginez atmosfera unei seri de toamnă tîrzie, cu oamenii în palton și imaginile zbătîndu-se pe pînza albă.

Am fost luat ieri din nou pe așa val, nimerind un film ce reproduce vechile case, în demolare, din cartierul bucureștean cu pricina - mai exact Piața Iancului...
La o adică, vreun rătăcit va visa la ce era în locul blocului său din 2060, și pe care acum există un maidan oarecare, să zicem lîngă Centura Capitalei. Și pe lîngă care mai trec, fără să alunec în visări...