„Dacă după moarte mi-ar fi despicată inima, ar fi găsit acolo cuvîntul Calais...”
Privind imaginea de alături, realizată de amicul Cosmin Talpău, mi-am pus problema - altminteri mai puțin epopeic - ce loc din munți s-ar găsi cîndva la subsemnatul, în pompa ce i-a purtat ființa prin viață...
Cred că obîrșia secundarului (Albișoarei) Gemenelor, din Caraiman-Bucegi, cînd sta îmbrățișată, în miez de vară, de matinalul soare...
Închei mai puțin solemn, dar tot sub aripa înaltei culturi:
„Mamițo, mă-nnebunesc după menuetul soarelui, pe acea pajiște alpină altminteri benignă...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu