Mituri

20 ianuarie 2023.

Privesc la mitul ce se naște (precum într-o postare Alpin Festival) în jurul lui Zsolt Torok (vezi PS1)... 

Sînt curios cum va arăta o biografie obiectivă a lui.

.
Apropo de acel mit (iar eu recunoscîndu-mă mythbuster). Devin curios ce fel de nevoi, ale unui grup uman, au nevoie de un așa mit.
Iar implicit cum arată tipii vocali/animatorii unui așa mit.
Eventual cine sînt ei actualmente, în acel grup ce leagă Clubul Alpin Român, Alpin Festival și care o mai fi in acel curent.
.
Firește că pot să dau ochi și pe ce mînă în luptă in luptă vreunul că mine ori ca predecesorul Niculae Baticu. Pot privi primul spre invidiile ori sentimentele de inferioritate de acolo. Dar culmea este că altfel nu se mișcă o contrareacție, la Fluviul perierilor între noi.
.
Ce chestie...
Crezusem la 1990 că, în condițiile libertății de exprimare, s-a terminat cu miturile. Că acum, putînd a face publice obiecțiile la adresa mecanismelor lor, vor cădea de la sine, respectiv animatorii lor vor fi descurajați in a clădi așa ceva. Mea culpa... Admit totodată că îmi place al naibii, așa ceva! Să le descopăr neadevărurile, iar apoi să fac în sîc preoților ori credincioșilor din acea biserică.

.

PS1

„Zsolt a lăsat prin plecarea lui un mare gol, care cu greu va fi umplut. Alpinist complex, cu performante de excepție, Zsolt și-a găsit timp să se dedice foarte mult și pentru alții. Ce a făcut el pentru lumea alpina românească este ceva unic. Și-a dorit, a știut cum, a depus eforturi considerabile și a reușit în ultimi ani să adune, să unească, să valorizeze, generațiile de alpiniști din ultima jumătate de secol, creând bazele unei veritabile comunități alpine românești. Cine îi va duce mai departe aceste teribile preocupări? Mulțumim Zsolt, pentru tot și pentru toate!”
(Liliana Becea, RP 495)

Frumos zis, dar mă întreb subit de ce nu a demarat un mit/cult și despre Zsolt, așa cum a pornit despre Cuxi Șerban (și, slavă Domnului, arădeanul a realizat la viața lui ceva mai mult decît clujeanul...)? Păi, foarte simplu. Nu a pus nimeni umărul necesar. 

Nu s-a mai găsit un Mititeanu (nici condițiile istorice în care s-a produs acesta, pe respectiva direcție)
Din acest stadiu al discuției, inevitabil e de punctat și cum arăta/arată focul interior (cu surse cu tot) al dlui Mititeanu, care l-a făcut a purcede la cultul mai tînărului său concitadin. Parcă Rhett Butler, în „Pe aripile vîntului”, spunea ceva de genul: „Esențial în viață sînt străduințele”.
Depui cele necesare (deloc puține!) în privința protejatului tău, iese ceva.
Dacă nu, nu.

PS2

„Și-a dorit, a știut cum, a depus eforturi considerabile și a reușit în ultimi ani să adune, să unească, să valorizeze, generațiile de alpiniști din ultima jumătate de secol, creând bazele unei veritabile comunități alpine românești. ”

Care o fi acea comunitate, ba și nemaipomenită pe deasupra?
Firește, trebuie să fii paria ori copil privind la hainele împăratului, pentru a ridica, senin, așa curiozitate...Care nu se face însă, în lumea bună.
(lumea bună privind foarte urît, dacă îi strici rozul ce-și confecționează în jur...)

PS2
O conta în așa inflamate rînduri faptul că am ieșit deunăzi din depresie?
Contează sigur faptul că nu îmi ieșea dimineața pdf-ul (al capitolelor despre niște mituri antedecembriste), ce am a trimite spre o tipografie, luni. Iar prin urmare mi-au tot defilat prin ochi producțiile acelor tipi - zei si suporteri ai lor...