duminică, 5 octombrie 2025

Alceu Urechia. Informații noi (I)


Mulțumesc din start lui Adi Costache (zis și Rupi), care în urma discuțiilor dintre noi, iar dumnealui posedînd un abonament Arkanum, a putut identifica pe acea platformă periodicele de mai jos... 

Tot din start, pentru că subiectul tratat este unul de hăt, din vremea lui stră-străbunicul, iar totodată performanțele montane de atunci putînd părea minore azi, aș preciza că Alceu U. era pe atunci cam cum este Titus Gonțea azi, Adică cel mai tare dintre așa-numiții bucegiști (cu precizarea că mai tari decît bucegiștii erau călăuzele localnice, care la o adică îi duceau pe munte pe bucegiști. Or Alceu pare să mai fi mers și singur, prin abrupt). 

Nu știu ce i-a venit la un moment dat scriitoarei Bucura Dumbravă să îl prezinte așa pe Alceu Urechia:

„Ursul cel mare se retrăsese, scîrbit, in chiliuţa sa, la mănăstirea veche. Noi ceştilalţi şedeam la cină, într-o odăiţă a schitului nou. Hanul nu se putea încă locui, şi vorbeam de îndoita datorie de a înlesni şi de a îndrepta drumeţia, cînd auzirăm: ≪Unde eşti Bucura ?≫ şi îndată se ivi, în prag, o întruchipare simpatică, cu un felinar aprins. Era chiar Marele Urs, care semăna acum cu Regele Gnomilor. El zise: ≪E atît de frumos dincolo la mine, cu lună plină, incit nu pot să rămîn singur. Veniţi şi voi≫".  

Similar (și amintit într-o recentă postare a subsemnatului):
„Celor mai mulți turiști nu li se poate acorda încă egalitatea cu podoabele naturii. «Atunci, de ce», m-a întrebat o dată cu vehemență Ursul cel mare al acestor plaiuri [Alceu Urechia], «de ce le-ai făcut o casă, Bucuro?».” Or casa [Peștera] fusese ridicată nu atît de volatila Bucura, ci de amicii ei Mihai Haret și Alceu Urechia...

  Or, Alceu nu pare să fi fost deloc urs, iar mare (fizic) nici pe atît.

Acuma, pot intui că va fi purtînd, ca noi toți, o mască... Va fi avut în spatele atitudinii curente și o alta, doritoare să se retragă (de atîta teatru social jucat...) - cum zice Bucura. Însă îndeobște era altul.
Îl descoperisem mai demult pe Alceu, într-o imagine a Bucurei, cu o înfățișare cît se poate de diferită de a unui mare urs...`Ci mai degrabă pozînd în primadonă (în vreme ce Bucura și un alt însoțitor stau mai discreți)

 

... Or nici în alte ipostaze nu este vreun ursuz, la o adică el vădindu-se în epocă un exteriorizat, un tonic. A fost, de altfel, unul din umoriști apropiați ai timpului. 

La chestiune, lui Alceu îi este dedicat, la împlinirea vîrstei de 80 ani, un (interesantissim) număr a publicației „Veselia”: 

Dedicația de pe imagine este a lui Alceu (vezi și PS1)

Textele de acolo sînt nostime, iar imaginile, mai mult de atît!


Un amănunt pe care foarte probabil îl cunoașteți: Alceu Urechia a fost bun prieten cu I.L. Caragiale, care i-a adresat numeroase scrisori, după ce s-a exilat la Berlin.
 
 


Imagine însoțind necrologul din ziarul „Universul”, 25 mai 1941: 

PS1
De dragul explorării (sic), îmi puneam problema dacă Alceu nu a compătimit amoros (ca să nu fiu mai dur) cu Bucura D. Rîndurile de mai sus, așternute la 80 ani, în trădează a fi fost un mare crai...

Că, în paralel, Fanny (adică Bucura) își avea fixurile ei, e altă treabă. De pildă, ținea ca lumea să i se adreseze, pe la 38 ani (pe Valea Mălinului, iar ea reproducînd momentul în „Cartea munților”) cu „domnișoară”...

Prea tare nu m-aș lua la șuturi pentru așa idee. Este o banală ipoteză, căreia is e poate că răspunde că „Domnule O., nu și-au pus-o”. În paralel, mint alții de rup, prezentînd paradisiac vreun seamăn, și nu se deranjează nimeni... 

În aceeași zonă, a lui Nu se face... Pe coperta de mai sus remarc figura un pic îmbufnată a copilului... Va fi fost supărat pe adulții din jurul lui. Cu nuanța: ofticat că aceia nu-i fac poftele... 

PS2
Îmi recunosc cu acest prilej un fel de mea culpa. Zic un fel, deoarece totuși nu e vina mea.. 
La un moment dat, în cărțile lui Nestor Urechia am găsit imaginea aceasta. Un înaintaș mi-a spus că acolo nu e autorul, ci fratele lui, Alceu. Decenii bune am luat de bună precizarea, asta și pentru că nu am avut alte înfățișări ale respectivului. Or acum îl descopăr pe Alceu altfel, fără barbă. Deci am vehiculat (inclusiv în „Sus la munte,la izvor”) o explicație greșită. 


PS 3

Fratele a purtat barbă Nestor o bună parte a vieții. Deduc de aici dorința de a părea mai matur, mai serios/mai de luat în seamă.

E interesant ce fel de condiții/relații au existat în familia de origine a celor doi frați. Oarecum la chestiune, Alceu are aceeași opțiune cu tatăl său, pentru Sinaia, îăn vreme ce Nestor preferă Bușteoniul...

 

PS4

Citisem undeva geneza numelui Urechia. Pare să fi fost o încercare de a reproduce o pronunție regională a ideii de ureche. Și anume urechiă.

Care a fost transformată, pentru o cît de cît mai lese pronunție, în Urechia.

De precizat că acea geneză a avut loc în vremea părintelui celor doi, Vasile (Alexandrescu, adică V.A.)...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu