Îmi povestea nea Baticu o scenă din sediul Ligii Apărării Național Creștine, în anii 20 ai veacului trecut. Președinte era acolo A.C. Cuza, iar nea Nae era în organizația de tineret („Lăncierii”?).
La un moment dat, după ce stătuse cu un rost oarecare în biroul șefului, urma o ședință a conducerii, situație în care unul de acolo l-a poftit pe tînărul baticu să iasă din încăpere. Cuza s-a opus: „Să rămînă, cei ca el sînt viitorul!”.
Inevitabil momentul avea să impresioneze plăcut tînărul lăncier.
În paralel, cineva (Marian Anghel) remarca la subsemnatul faptul că subsemnatul acid doar în scris, ca prezență fizică fiind una la locul ei. Exact cum scrie Alex. Vaida Voevod, în Memoriile sale, că era AC Cuza.
Care profesor ieșean se afla și el dur, în scrisele-i!
La o adică, nici nea Baticu nu ridica tonul etc., dar în scris defula din plin.
În rest, se poate cerceta, de unde acea delicatețe, în relațiile directe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu