...Simt nevoia sa împart Valea Priponului (Coștila, Bucegi) în patru sferturi.

De la o vreme, simt nevoia sa împart Valea Priponului (Coștila, Bucegi) în patru sferturi.
.
Cel mai sus este cea pe care as numi-o de-la-Cer, din preajma Releului (aflat pe cel mai înalt punct al muntelui Coștila).
Apoi, cea (tot sub formă de caldare) mărginită în dreapta, cum cobori, de flancul brîurilor, cel mai de jos fiind cel Mare.
.
Valea începe sa se strîngă apoi, trimițînd montaniardul în ocoluri pe fețe. Pentru ca finalmente sa ajungă la antipodul formei de la obîrșie, mai exact luînd caracteristicile unui canion cu săritori dificile, și care își expulzeaza de-a dreptul vizitatorul, spre Valea-mamă, a Cerbului...

Căscam gura, de curînd, și asupra altor aspecte 'poetice'.
Valea Priponului nu are măreția alpină a suratelor (în cap cu Valea Urzicii), din acel flanc nordic al Coștilei. Aceasta, pentru ca ea nu a prea izbutit sa sape în pieptul muntelui ce ii stă la un moment dat în cale, între briurile Mare și de Sus.
.
A avut șansa a se putea desfășura însă în terenul mai permeabil din dreapta/vest de acesta.
Și care i-a permis nu doar largi caldari, dar și sa își întreacă în înălțime mult mai titratele rubedenii din așa-numitul Dos al Coștilei, deasupra cărora iese finalmente, printr-un negrăbit ocol.
.
Materialul e scris dintr-o suflare (creativă), și își recunoaște lipsa imaginilor din jumătatea inferioara a Văii, care mi-au lipsit pe moment din telefon, de pe ale cărui taste virtuale bat cîmpii cu cele de mai sus...