sâmbătă, 9 aprilie 2022

Pledoarie pro domo

Teoretic, mai jos e o pledoarie pro domo, mai exact reproșez altora că nu au însușiri ce-mi picară mie din cer, la naștere...
Dar. Și pornind de marea gamă de complexe ce mi-au insuflat niște tineri parcurgători în sus și-n jos, ai Peretelui Văii Albe...
E neașteptat/deprimant să observi cum dispare la un moment dat generația jună, în cețurile vîrstei a treia.
Privesc de pildă spre cățărătorii generației mele, tratați și ei cu oarece invidie, că ce bine se mișcau pe vreun Horn I din Creasta Picăturii, sau pe un traseu Hermann Buhl.


Nema să mai lege azi două vorbe, dacă se poate și mai destupate decît ceea ce vehiculau în vreo intelectuală seară la refugiul Coștila ori în anexa Căminului Alpin din Bușteni.
În context, am trăit multe decenii cu o părere bună, întru obraz și intelect, legată de Emil C. Or, la o postfață însoțind o carte a lui Dan V., m-am scărpinat un pic în cap a dezamăgire, dînsul scriind mai dezlînat decît subsemnatul, în postările lui proaste (ori, pe vreme, la bere).Îmi fac mea culpa a mă da deștept aici, dar parcă rămîne de-un punct de vedere viabil (și invitație la meditațiuni), mai sus.

Și mai bestie aflîndu-mă, mai că aș propune concurs, „Care dintre tipii găvărind pricepuți azi pe un grup coștilean o va mai face peste 30 ani?”.

Sărind prin apropiere, priveam ieri un nene la vreo 60 toamne, care sugea proletar dintr-o țigară și privea la un tînăr ce-și aranja trotineta electrică.
M-am întrebat scurt cam cum se aflase situația, la timpurile cînd acel vîrstnic fusese ... tînăr.
Pe la un 1990 (hai, 1985) ar ieși socoteala.
Și cum executa vreun gest, o atitudine (plus în ce domeniu) care să ducă n invidie senectă vreun reprezentant al generației anterioare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu