Tocmai de aceea m-a mirat grozav să descopăr într-un caiet de impresii, undeva în abruptul Caraimanului, o notație cuprinzînd exclusiv versuri (fie și incomplete) relatate mie de înaintașul Alexandru Beldie și de care pomenisem (foarte posibil în exclusivitate) în carte.
În dreapta, Nae Dimitriu - autorul aforismului În stînga, Alex. Beldie, cel care l-a comunicat subsemnatului.
Ce-i drept, nu am înțeles contextul comunicării acelor versuri acolo, în acel carnet... Să fi existat probleme (ori măcar prilej de haz) la pasajul aflat imediat spre nord, și unde poziția celui aflat dedesubt să fi fost incomodă?
.
Altminteri, îmi aduc aminte că la apariția - demult, a - Amintirilor lui N. Baticu, Daniel G. preluase formula „Joliul(e), ce privise cîndva pe cabanierul Serghie Popescu, de la Padina.
(la origine, va fi fost un „Drăguță/drăguțule”, repetat în exces de acela)
Ori, prin grupul meu, pomeneam zisa: „Mergem pe munte să urcăm, nu să cădem”.
.
Altminteri, îmi aduc aminte că la apariția - demult, a - Amintirilor lui N. Baticu, Daniel G. preluase formula „Joliul(e), ce privise cîndva pe cabanierul Serghie Popescu, de la Padina.
(la origine, va fi fost un „Drăguță/drăguțule”, repetat în exces de acela)
Ori, prin grupul meu, pomeneam zisa: „Mergem pe munte să urcăm, nu să cădem”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu