Nu-s umblat pe verticala peretelui Gălbenelelor, însă nu prea mi s-a părut - în zona traseului realizat în 1935 de echipa N. Baticu - să existe vreo furcă. În cel mai bun caz, există impresia uneia cu două brațe, cu unghi apropiat al lor.
Iar ruta afectînd inevitabil doar un braț.
De aici bănuiala că acceptarea denumirii de Furcile (altminteri mai puțin uzitată în anii 30) a ținut de factori subiectivi. De genul alăturării sonore - plăcute inconștientului - 'rci', dar și al vreunei doze de masochism, ori măcar de defulare a închistării impuse de traiul social.
Ideea de furci - alta decît cea privind scula agricolă - reprezintă și umilire, pentru cel obligat să plece capul în fața lor, dar și pedeapsă, fiind echivalentul spînzurătorii.
E o simplă opinie.
Foto: Sorin Tulea, 1937.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu