Mă uitam cît de pașnic arată locurile din preajmă strungii, mai exact în părțile orientate spre nord, respectiv sud - pendinte de ceea ce sînt numite Albișoara Strungii, respectiv Vîlcelul Marelui V. Mai exact, imaginile nu izbutesc să redea caracterul general al celor două fire, acela că scapă de-a dreptul nebunește spre adîncuri.
Cu atît mai puțin primele două cadre nu imortalizează tulburarea ce produc subsemnatului.
Barim fotografia pendinte de Vîlcelul Marelui V este de-a dreptul paradisiacă, spre niște pălălăi verzi, mai să te crezi în pădurea Munticelului, în preajma unei așa-numite oage (vale prin pădure, cu multă umezeală).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu