Pe cînd alerg sa prind, pe muchie de cuțit, metroul spre gară, țîșneste în minte vorba "Dă, Doamne, să...".
Mă mir cel dintîi, de acea producție a unui compartiment interior independent. Și mă întreb cînd oi fi emis ultima dată așa cereri.
Simt ca sînt ceva decenii (asta, dacă nu or fi existat două-trei asemenea scene în vremea depresiilor din timpul lipsei de serviciu).
De ce nu am (mai) facut-o? Cred ca din oroarea de a vedea asa rugă neascultată.
Firește, nu exclud sa apară vreo situație neprevăzută prin viață (și foarte nasoală), la care sa mă agăț și de așa pai.
Ce-i drept, trebuie sa fie nasol sa ai și situație nașpa, și rugă neascultată.
PS
Oare dacă Cioran nu ar fi vestit, și s-ar apuca de scris pe aici (pe subiecte actuale, firește) v-ați uita la dînsul ca la subsemnatul?
Mă mir cel dintîi, de acea producție a unui compartiment interior independent. Și mă întreb cînd oi fi emis ultima dată așa cereri.
Simt ca sînt ceva decenii (asta, dacă nu or fi existat două-trei asemenea scene în vremea depresiilor din timpul lipsei de serviciu).
De ce nu am (mai) facut-o? Cred ca din oroarea de a vedea asa rugă neascultată.
Firește, nu exclud sa apară vreo situație neprevăzută prin viață (și foarte nasoală), la care sa mă agăț și de așa pai.
Ce-i drept, trebuie sa fie nasol sa ai și situație nașpa, și rugă neascultată.
PS
Oare dacă Cioran nu ar fi vestit, și s-ar apuca de scris pe aici (pe subiecte actuale, firește) v-ați uita la dînsul ca la subsemnatul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu