"Bună!
Dacă merge cineva zilele următoare pe Creasta Frumoasă (Creasta Viilor Senzații), dați și la mine un semn, pretty please. Am lăsat din greșeală un obiecțel () și m-aș bucura să îl recuperez
.."
Nae Dimitriu a vrut la un moment dat să înlocuiască toponimicul de Creasta Viilor Senzații (lansat de Mihai Haret) cu acela de Creasta Frumoasă.
Încercarea a avut succes doar în parte. Iar, totodată, situația îmi pare sa prezinte niște particularități, care se vor inevitabil scoase în discuție, cu prilejul postării citate mai sus, de pe grupul 'Coștilari' .
Din principiu, cred ca Nae Dimitriu și-a dorit individualizată sub denumirea dată de el cel puțin segmentul (aflată între văile Seacă și Țapului, în Coștila) dintre Brîul cu Jnepeni și locul unde acea creastă sfîrșeste, sub fruntea Colțului Mălinului.
Foarte posibil, nu avea nimic împotrivă ca întreaga coamă, pînă în Valea Cerbului, sa poarte acel nume. Atîta doar ca, pe fondul apetentei umane pentru denumirea mai bombastică a lui Haret, nu a apucat (prins cu altele) sa persevereze în popularizarea toponimicului său. Ba chiar, as putea spune, l-a scos singur din competiția cu "Creasta Viilor Senzatii" prin faptul ca l-a legat de un traseu pe care l-a stabilit imediat sub Colțul Mălinului, și anume "Muchia de Sus din Creasta Frumoasă".
Prin urmare, o porțiune a acelei coame Seacă-Țapului poartă un nume, iar o alta, altul.
În acest context, stabilirea unei denumiri unice nu a mai rămas în atenție, cu atit mai mult nu a fost inevitabil extinsă, cu încetul, la întreaga coamă - chit ca ambele forme au posedat indiscutabil frumusețea persuasivă, pentru a se impune.
Din principiu, cred ca Nae Dimitriu și-a dorit individualizată sub denumirea dată de el cel puțin segmentul (aflată între văile Seacă și Țapului, în Coștila) dintre Brîul cu Jnepeni și locul unde acea creastă sfîrșeste, sub fruntea Colțului Mălinului.
Foarte posibil, nu avea nimic împotrivă ca întreaga coamă, pînă în Valea Cerbului, sa poarte acel nume. Atîta doar ca, pe fondul apetentei umane pentru denumirea mai bombastică a lui Haret, nu a apucat (prins cu altele) sa persevereze în popularizarea toponimicului său. Ba chiar, as putea spune, l-a scos singur din competiția cu "Creasta Viilor Senzatii" prin faptul ca l-a legat de un traseu pe care l-a stabilit imediat sub Colțul Mălinului, și anume "Muchia de Sus din Creasta Frumoasă".
Prin urmare, o porțiune a acelei coame Seacă-Țapului poartă un nume, iar o alta, altul.
În acest context, stabilirea unei denumiri unice nu a mai rămas în atenție, cu atit mai mult nu a fost inevitabil extinsă, cu încetul, la întreaga coamă - chit ca ambele forme au posedat indiscutabil frumusețea persuasivă, pentru a se impune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu