Istori(ografi)e.
Șed blocat în explorările privind un capitol alpin. „Șapa” nu vrea să avanseze în acel tunel, dar își rotește dinții, la nivelul atins, creînd măcar spațiu în lateral.
Jonglez cu deducții legate de o anumită doamnă. Ajung la niște idei, pentru care îmi bat însă iute obrazul, cum că nu e frumos, pentru ca să gîndesc așa.
Mă uit însă la niște notații ale soțului dumneaei: „Am găsit-o liniștită și prietenoasă”
Am dedus de acolo că avea și momente în care (pentru soțul ei!) nu era liniștită și prietenoasă.
Foarte probabil nici față de propriul fiu.
Zăbovind un pic, întru cercetările de care amintesc mai sus, e de spus că îmi reproșez deseori ceea ce numesc băgatul-în-sufletul-altuia. Deși poate nu-i neapărat așa ceva.
De pildă, mă uit la informația că puștanii dintr-o tabără școlară oarecare doreau să doarmă cu un coleg mai mare (și care îi apăra de cogenerii lui, în timpul zilei). Dormit, firește, nu în sensul erotic.
Nu-mi ia mult a intui că acel tînăr li se afla de construcție asemănătoare, acelor copii. De doritor protecție (în fața a ce, deja nu mai contează). Impresia îmi este întărită de spusa tatălui, cum că, pe la 18 ani, a ținut să meargă cu el, de mînă, de la Tușnad la Sfînta Ana.
Șcl.
... Și-așa cu băgatul în sufletul altuia.
Dincolo de asta, privesc alternativa: adevăruri ca ale subsemnatului, ori minciuni minunate, ca ale unui fain confrate clujean?
PS
Firește, din întreaga tărășenie anterioară poate porni oarece pericol, și anume să apară vreunul care să stea a desluși prin gesturile și cuvintele subsemnatului, de vreo freudiană ori alta.
N-am eu însă bafta asta!
Și grație căreia m-aș simți mai puțin singur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu