DIN VARĂ. Că tot s-a întîmplat să am timp, într-o recenta coborîre pe Valea Cerbului ...

Că tot s-a intimplat sa am timp, într-o recenta coborîre pe Valea Cerbului m-am oprit de citeva ori, pentru odihnă și căscat gura prin jur.
Între altele, m-am abătut pe la 1300 m alt. în albia Văii Mălinului, în aval de locul unde aceasta părăsește abruptul.

A fost ceva fascinant, sentiment decurgînd din contrastul ce identificam acolo.
Mai exact între atmosfera tare plăcută a momentului (umbra de caniculă, liniște condimentata doar de sunetul păsărilor) și aceea, de zilele trecute, în care a curs la vale o viitură ce a marcat din plin locurile.
Și a cărei telurică desfășurare prin zonă mi-o pot închipui, fie și fără sa fi fost neapărat de față...








Acea năvălire a fost totodată una aparte, se pare, căci mai rar viiturile antrenează și mult grohotiș. Care pe de o parte acționează abraziv, pentru relieful intilnit, iar pe de alta posedă o forță distructivă sporită, iar prin urmare bolovani măricei și mari au dispărut, din locuri ce se intimplă să pot face o comparatie.