Oarecum la chestiune, după depășirea unui punct de care fusesem îngrijorat, m-am simțit tare bine. Demonul intelectualului a ținut să se -a intereseze cum as numi asa stare. I-am răspuns, străduindu-se sa reproduc pe aproape la ce venea din suflet, "Mă simt bine...".
Un alt demon s-a băgat și el: "Ești fericit? Ceea ce simți, e fericire?"
"Nuuuuu!", am sărit revoltat. „Vorba fericire vine de la două tărîmuri distanță de ceea ce-i prin suflet. Mai exact ține de pastilele sociale, iar la mijloc fiind etichetele/formulele de exprimare ale conștientului”.
Negatia pomenită venea în bună parte din suflet, deranjat că îi pun asemenea ștampilă, tare depărtată de ce i-i în ogradă.
Aproape de vis (în accepțiunea Dex, nu metaforică) îmi pare vederea abruptului Bucegilor, vara și la prinz, de la distanță.
Cind lipsesc umbrele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu