duminică, 3 aprilie 2022

Mi se sperie gîndul, cum vor arăta ferparele despre subsemnatul

Mi se sperie gîndul, cum vor arăta ferparele despre subsemnatul, mai ales în urma unei 'plecări' pe munte...

Firește, vom rămîne firi și firi inclusiv în luntrea lui Caron, însă parcă mi-ar fi mai potrivită o prezentare în ton cu ce am fost, nu cu un iluzoriu ins nemaipomenit.

Zic astea lecturînd un necrolog oarecare. Și venind din partea unei tinere femei ce-mi păruse destupată.
Dar de aici ajung iar în aria unui delicat subiect devoalat într-o postare anterioară, acela al regresiei...
E vina mea că îmi doresc apropiați mai valoroși, decît pot ei fi...

PS
Oare cum mi-aș încropi eu însumi, un necrolog? Îh, ce de-a 'rezistențe', în așa proiect! Și măcar de-ar fi acolo vorba doar de reticențe spre subiectul extincției (la o adică, pe ultima nu am apucat să o cunosc, în vreme ce am servit experiențele de viață ce-au născut refulate, ne-voitoare acum a pune acel subiect pe hîrtie)
O să spuneți aici că ce nașpa subiect am putut să tratez aici, dar la o adică mare deosebire între așa acțiune și un suiș alpin - dificil și în zonă necunoscută - nu prea este... Iar totodată, din același puț al modestiei zicînd, doar sondez realitatea. Fie și prin unghere ale ei de făcut păr măciucă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu