"Dacă după primele accidente Silvia s-ar fi oprit ..."
Simplist vorbind, există o ață, care te trage.
Si nu prea i te poți opune.
În același timp, cînd ii e scris omului, cade întîmplator (prin urbe) un ghiveci de un chil de la etajul 7, exact pe unde trecem noi.
**
Îmi pun uneori problema, cum arată / se simte disconfortul lui a nu face, în cazul Silviei și al montaniarzilor, o tură pe coclauri.
E greu suportabil, a nu da curs chemării.
De fapt, nici nu simți acel nașpa, întrucît ai și purces la satisfacerea lui, prin vreun perete/abrupt oarecare.
Poate la vremea stagiului militar am avut a face cu asemenea pornire înfrînată, dar barim atunci se aflau la mijloc interdicții mult mai puternice decît voința personală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu