MUNTE. Uman. Priveam acum cîteva luni scrisele / blogul unei tinere femei.

Priveam acum cîteva luni scrisele / blogul unei tinere femei.
Erau scrise relativ recente, iar ea zîmbea totodată atît de frumos, în imagini (stau și mă întreb dacă va mai zîmbi cineva atît de frumos, precum Silvia Murgescu...)...

Oarecum în zonă, mi s-a părut umblătoare la lingurică niște rînduri ale răposatului Zsolt Torok. Asta, pentru că medita asupra morții un ins care avea să treacă și el fruntariul către Acolo.

Inevitabil, și nu neapărat ca să mă dau deștept aici, meditez că se poate întîmpla și condeiului de față (mai exact posesorului său) să-l tocmească prematur pre Caron, iar viii să spună apoi: „Și ce dezinvolt le spunea, printr-un colț de net ori altul... Inclusiv despre viață și altele!”.

Pe același subiect

18 decembrie 2021

Mă azvîrl intr-o polemică.
Oare se pot naște si altfel, subiectele vii, decît într-o polemică?

Totodată, avînd în vedere natura acelei încontrări, meditez în paralel: ce poate fi mai viu, pe lumea asta, decit opinia cuiva despre tărîmul celalalt, si-n care ajuns-a si el, in prematur rastimp?

3 aprilie 2022:

Priveam acum cîteva luni scrisele / blogul unei tinere femei.
Erau scrise relativ recente, iar ea zîmbea totodată atît de frumos, în imagini (stau și mă întreb dacă va mai zîmbi cineva atît de frumos, precum Silvia Murgescu...)...
.
Oarecum în zonă, mi s-a părut umblătoare la lingurică niște rînduri ale răposatului Zsolt Torok. Asta, pentru că medita asupra morții un ins care avea să treacă și el fruntariul către Acolo.
.
Inevitabil, și nu neapărat ca să mă dau deștept aici, meditez că se poate întîmpla și condeiului de față (mai exact posesorului său) să-l tocmească prematur pre Caron, iar viii să spună apoi: „Și ce dezinvolt le spunea, printr-un colț de net ori altul... Inclusiv despre viață și altele!”.

Auzisem la înțelepți că 'Finis coronat opus'

Auzisem la înțelepți că 'Finis coronat opus'. Că tipul de sfîrșit al unui om își lasă amprenta asupra modului cum îi este văzută ulterior viața lui.
Revăzînd cartea groasă de amintiri (e vorba de blogul cu notații montane ale Silviei M.), genul ei de 'finis' mi-a marcat însă percepțiile despre autor mai mult decît la oricine.

http://www.silvique.ro/20070806-bucegi-valea-alba-brana.../
(de aici am extras și imaginile care însoțesc această postare)

Mi-a fost imposibil ca - la prima imagine cu flancul răsăritean al Caraimanului - să nu iau în calcul că începătoarea din 2008 va sfîrși peste 14 ani la pieptul înzăpezit al acestuia...

Ori la altă poză, de această dată cu versantul Albișoarelor...

... să nu gîndesc la penultima ei tură, în care găsim mici filmulețe cu gîndurile, dar și vorbirea aparte dintr-un drum care., din nefericire, a pregătit pe cel din urmă...

Nu-i exclus a supraviețui imaginile luate în tura fatală, și chit că nu știu dacă familia Silviei va accepta să devină publice.

"Dacă după primele accidente Silvia [Murgescu] s-ar fi oprit ..."

Pe undeva:
"Dacă după primele accidente Silvia s-ar fi oprit ..."


Simplist vorbind, există o ață, care te trage.
Si nu prea i te poți opune.
În același timp, cînd ii e scris omului, cade întîmplator (prin urbe) un ghiveci de un chil de la etajul 7, exact pe unde trecem noi.

**

Îmi pun uneori problema, cum arată / se simte disconfortul lui a nu face, în cazul Silviei și al montaniarzilor, o tură pe coclauri.
E greu suportabil, a nu da curs chemării.
De fapt, nici nu simți acel nașpa, întrucît ai și purces la satisfacerea lui, prin vreun perete/abrupt oarecare.
Poate la vremea stagiului militar am avut a face cu asemenea pornire înfrînată, dar barim atunci se aflau la mijloc interdicții mult mai puternice decît voința personală.