Gradul de uman

Mă uit la un articol care deplînge scăderea interesului pentru învățămîntul uman (nici nu mai contează de cine este semnat).

Lucrurile sună tare frumos acolo, însă nu pot să nu observ un lucru. Și anume că autorul e deranjat dacă nu ești de acord cu el. Dacă nu vezi acele înclinații umaniste predate prin școli, iar totodată cu influență la nivelul societății.

Ferească Domnul a solicita mai multă nuanțe acelui condeier, cum că, totuși, educația (bună, a) cuiva e legată și de altele, nu doar de studiul în liceu sau facultate a așa-numitelor umanioare.

Cam toți sărim în sus, cînd vreun seamăn nu este de acord cu ideile noastre.

În prealabil, firește că avem grijă a le înveli în principii înalte - pentru a fi mai greu atacabile, iar implicit a masca slăbiciunea lor.

Ultima decurge din faptul că o nevoie interioară se află mare-mare, mai exact are nevoie a ridica persoana noastră, în detrimentul altora.

A lua de la alta, în folosul nostru.