duminică, 13 iunie 2021

Baticisme

 M-am nimerit la un moment dat în casa familiei (Radu) Țițeica, mai exact după ce capul de familie plecase din această lume, în martie 1987.

Auzisem de la nea Baticu de existența unor scrisori ale lui Nae Dimitriu, către Radu Țițeica și eram curios foc, să le consult.
Nu mai contează ce s-a ales de acea solilitare, cert este că în acea zi am auzit de la doctorul Barbu Nestorescu termenl de baticism. Și care indica un amestec de oroare de incorectitudinile altuia, respectiv vehemență în a le combate.

Imagine la senectute, a lui B. Nestorescu, circa 1980 (din albumul foto Sorin Tulea)



În încăperea ce servise pare-se drept cameră de lucru a lui RȚ se mai afla atunci Dorin Grigorescu, și el mergător pe munte cîndva

Mai jos, imagini din acea încăpere, luate cu un an înainte. Foarte tînărul din cadru e ful meu mijlociu, Gabi. Pisica aparținea gazdei



La acel termen mi-a fugit mintea azi.
Într-o primă fază, pe cînd - plecat de la amănunte ale capitolului Cuxi, aflat în lucru - am zăbovit asupra unor poezii atribuite Etei Boeriu. Și avînd sentimentul că îngrijitorii cărții Pe crestele verticalelor au trecut - pentru a le înnobila statura - poezii ale acesteia și sub numele altora.

De acolo, am simțit nevoia să cercetez asupra  acelui om de cultură (înțeleg că are stradă, în Cluj), care a trăit între 1923-1984.

Am dat de pildă de o pagină facebook, purtîndu-i numele. Iar apoi de un general Boeriu, de felu-i din... Recea făgărășeană, a lui Dinu Mititeanu. Nu-i exclus ca acel militar, fie și fără descendenți direct, să fie rudă (unchi?) cu cel care avea să devină soțul Etei Caranica, și anume dr. Nicolae Boeriu.
Ceea ce ar oferi suport ideii mele că mama lui Cuxi, Corina Șerban, se afla sensibilă la ideea de poziție socială foarte înaltă, unde și-ar fi dorit să ajungă fiul ei.

Revenind la ideea de baticism, eu i-aș adăuga o nuanță (altminteri decurgînd exclusiv din experiența mea, alături de NB). Și anume acest dus pe valurile informației. La dînsul am văzut prima dată, în odăița-i de lucru din strada Libertății/.Gladiolelor, cum pleca de la o informație, cercetînd prin juru-i, și ajungînd la multe altele, noi/inedite pentru ambii.
Prin urmare, aș trece sub faldurile ideii de baticism, cea emanînd inițial de la B. Nestorescu, și această ultimă trăsătură.

PS

Apropo de pagini confecționate sub numele altuia, există una privind pe Niculae Baticu.

Nu cred că mă înșel mult, afirmînd că părinte i-a fost confratele montaniard Eugen Popescu (fost, la un moment dat, secretar general al Clubului Alpin Român).  N-a mai postat nimic de peste doi ani. Similar s-au petrecut lucrurile și cu o filă a CAR, oblăduită de același.

De unde bănuiala, poate cam răutăcioasă, că respectvul animator a terminat-o cu benzina existențială.

Firește, ultima boală ne paște pe toți, carele ajungem a fi senecți, la un moment dat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu