Traducînd cît de cît în noțiuni conștiente, vinovăția îmi pare să acționeze pe două direcții, altminteri vizînd ambele să descurajeze acțiunea luată în tăbarcă.
Pe de o parte este durerea administrată drept pedeapsă (întotdeauna de la ceea ce pare o ființă umană mai tare decît noi), iar pe de alta convingerea că o să ajungem cu siguranță foarte rău, pe acel drum...
Dincolo de asta, vinovăția e administrată de o persoană care amestecă multe altele de-ale ei (personale nedescărcate la timp), fie acestea din urmă rezultate inerent din contactul anterior între ceea ce sîntem (inclusiv cu primitive) și realitate.
Aproape prin definiție, cînd ajungem să simțim vinovăție, deja acea teamă e mai puternică decît noi. O poți gestiona zăbovind pe cît posibil în focul ei. Asta, cînd e mai slăbuță ori am apucat s-o suportăm și, deci, i-a mai scăzut din puterea nefastă. Alteori ea e mai tare, și să te ții groază aparte, pre noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu