Continuind o idee, din precedenta postare

Continuind o idee, din precedenta postare... 

Pe de o parte, a rîndurilor despre Cr. Dedula.  Pe de altă, a ideii de scrise dezinvolt, temperate vehement de un ceva interior...

Depinde de mine ca un C. Dedula (ori altul) sa se înscrie între personalitățile importante ale muntelui românesc. Dacă amestec oratorie ordeanistică în asa demers, cu atit mai mult. 

Iar de aici ma temperez singur, în genul vorbei You can, but you may not. Adică e de pomenit asa demers, dar va trebui sa fac precizarea ca scriu despre dînsul, mai mult, strict din simpatie... Ce-i drept, asa precizare dezarmează - ca nimic altceva - adversarii exteriori sau interiori...

Totodată, nea Cristi realmente are un ceva aparte, și din care sa tragi de-o personalitate montană (a timpului său) măricica... 

Iar scrisele cu pricina fiind reproduse peste ani de tipi care nu vor pomeni cine le-a fost autorul...

PS

Nu cunosc mare lucru despre copilăria lui C.D., cum îi fură, și unde școlile, însă parca la dumnealui am auzit pentru prima data despre liceul din Moscopole...

PS2

Scrisele pe Fb sau blog sint precum producțiile de beție. Implicit, te jenezi un pic, atunci cind le revezi...

Și invers... Cind ma uit de pildă spre rindurile din Sus la munte, mai exact partea veche (gata în 2013), nu ma ia nici o vinovăție, că ce smecher m-am dat, ca ce rău am fost (culmea, acolo fost-am mai critic, decit ulterior).

Ironia sortii face însă că, peste un n mulți ani, sa trezească interes rindurile mele nebunatic, nu cele cit de cit conformiste, ca formă...

Conformismul la momentul x garantează demidarea / prăfuirea curînd-viitoare... 

Privind pe felie îndărăt, îmi pare proaspăt scrisul lui Nae Dimitriu (din anii '30). Nae Nebunul, vorba unor cogeneri.

Rezista și articolele lui Radu Țițeica, în vreme ce, paradoxal, au un aer un pic desuet memoriile aceluia, scrise peste 50 ani.