Inevitabil, realizez în numeroase situații că detaliez excesiv (îndeosebi prin intermediul notelor de subsol ori al așa-numitelor comentarii în text, cu indent ceva mai la dreapta.
Iar acolo se pornește mic răzbel interior, în care cu greu îmi mențin o linie destulă de neclară alminteri: rîndurile subsemnatului nu sînt dedicate lumii largi, ci la două-trei persoane foarte asemănătoare în aspirații/conduită - din prezent ori viitor.
Nu-i ușor să urmezi ultimul drum, căci inima-i un supus clasic al firii umane, ea dorind a da gata pe toți (cu ce scop, nu-i frumos a spune, în afara canapelei psihanalistului, mai ales cînd te pricepi a replica răutăților).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu