UMAN, MUNTE. Hainele rămase mici, ale copilului (II)

Năpîrlirea.
De convingeri
Mari și mici

Să renunți la pielea pe care o aveai pînă de curînd. Și care ajunsese să nu se mai potrivească realității.

Rămăsesem cu impresia că Alexandru Șerban sr (1922-2002) era - la vremea cînd Dinu Mititeanu ridică statuie fiului său - un limitat. Un inginer constructor muncind mult.
Or, descopăr că s-a ocupat de notele de subsol la cele patru volume, ale memoriilor lui Alexandru Vaida Voievod (nașul său altminteri).

Altminteri, și în ton cu o butadă, nu mi-aș arunca și copilul intuiților la gunoi, odată cu apa covății în care l-am spălat.
Mai exact nu aș renunța la unele observații, pornind de pildă din genul de corecturi pe care acela le execută în manuscrisul atribuit fiului său (și care vor deveni cartea „Singurătatea verticalelor”.

„Extrem de mici modificări fă­­cuse tatăl său – profesor universitar: bere în loc de «beroase». Ra­za Soarelui în loc de „Sunshine” dr. Mititeanu în loc de Dinu...”

Ce-i drept, concluzia cu pricina îmi vine pornind de la niște scrise (ale Dinu M.) de care nu poți ști, cînd reflectă adevărul, și cînd nu...
De pildă informația:

„La «priveghi», în garajul familiei. Timp de vreo 6-8 seri acel garaj – devenit cameră mortuară – era plin de tineri și nu nu­mai în jurul sicriului său! [...] Ceremonia funerară a fost impresionantă, (părinții profesori universitari, tatăl lui a devenit primul primar al Clujului după «revoluție»). A avut loc în ho­lul Casei de Cultură a Studenților cu sute de coroane și cu un con­voi spre cimitir foarte lung...”

Pot lua în calcul pile dintre cele mai mari, la stăpînirea acelor timpuri. Și în paralel nu cunosc în amănunt restricțiile sanitare ale acelei epoci. Dar tot nu cred că Inspecția sanitară de atunci (i se spunea Sanepid) ar fi acceptat asemenea expuneri, și încă de durată (sînt de adăugat două-trei zile de la accidentul în Retezat la sosirea corpului în Cluj, datorită rigorilor medico-legale).