Pe cînd sui

Pe cînd sui către Țimbal, pe fața răsăriteană a acestuia (plină de pomi recent căzuți) descopăr că mi-e dor de Mugur. Mai exact, și pe aici am avut drumuri cu el, unele de pus la suflet, pe cînd de pildă mă pusesem a cerceta dacă e vreun brîu pe fața sudică a acestuia (aceea dinspre Poiana Morarului). Și nefiind vreunul...

Acuma, după știința mea asemenea mărturisiri nu pică bine, onor boborului din jur, dar asta mă traversează... Ca minimă apărare, aș puncta că mai sînt două așa rîuri prin mine, de data asta privind două doamne - una dusă altminteri de tot din astă lume (asemenea lui Mugur), alta probabil nu chiar de întîlnit, la ai ei aproape 65 ani și după ce nu am mai văzut-o patru decenii și jumătate.

„Le coeur a ses raisons que la raison de comprends pas...”

Firește, la vremea drumurilor cu Mugur nu mirosisem ce șarm vor avea cîndva (aș minți să ascund că poate n-am mai fi fost așa poetic dacă amicul se afla în viață, iar lucrurile s-ar fi aflat totodată precum în ajunul decesului său, și anume cu relații reci/deloc între noi...).

Sufletul.

Apropo de relații reci, mă apucasem a spune unui amic (rămas-a, așa în ciuda unui clinci pe care pomenesc în unica-mi carte, spre sfîrșit) un lucru... Sînt un tip care a fost aterizat în viață în afara grupurilor umane. De acolo, și în parte datorat (ordinea stabilți-o dumneavoastră) vreo invidie că nu-s și eu în grup, pe de alta pentru că gesturile acelora sînt blamabile, am găsit cuvenit a-mi îndrepta omeneasca agresivitate spre incorectitudinile acelora.
Eu nu pot fi mai domol în firea cea conflictuală (voi reveni asupra ideii), căci nu am trăit în grupuri, unde există și teamă în a da cu parul către ai tăi, cînd sînt incorecți, dar și compensații.

Amicul cu pricina (Vali pe numele mic) era suficient de (puțin) furnizor de agresivitate, cît subsemnatul să se destindă, să nu se simtă agresat să accepte zisa cu om conflictual.

La chestiune, Mugur era la fel.
Neagresiv din greu. Și deloc mototol altminteri.

Cred că interesul pentru acele trei Persoane (de care pomeneam în amonte) a pornit la vîrsta a treia, pe fond nesiguranțe proprii acelei vîrste.
Și cînd regresăm spre deja atinsa etate a copilăriei, mai exact cea doritoare de reazeme prin viață.
Prima dintre cele două doamne pomenite, C., era și ea neagresivă. teoretic, și a doua Evă era astfel, dar nu una care se și punea la dispoziție (nu neapărat erotic).Dar, și să mă ierte răposata mea mamă (care făcut-a destule pentru fiul ei), părea o ediție mai de calitate. Iar deja de aici explicații raționale numai au loc, doar inconștientul semnalizînd că așa i se părea lui, mai de calitate, iar totodată va fi visat a-i ajunge în preajmă.

- Cum, Mariane, nu ai sărutat-o niciodată? (întreba în perioada ucenici
ei mele uvriere un amic mai mult decît stimabil).

- Nu.

(Haios.... După ce că explorez prin acel așa-zis iad al inconștientului, mai și spun altora, ce găsesc pe acolo)...