Ce îi supără

Mă refer la oamenii normali, cind ajung în clinciuri cu subsemnatul...

Postarea poate părea aroganță, dar e și un subiect i-aș expune științific. 

Explorare a unei situații de viață. Mai exact, într-o polemică (pagina CAR, unde este preluat o postare de pe blog Dinu M.). 

Îmi place sa cred ca răspund cu scaun la cap, acolo... Mai exact cu subiect și predicat, iar în același timp neferindu-mă sa îmi parvina un răspuns (tot punctual).

O doamna ma ia, cum se vede în imagine. 

Ce o fi supărat-o, pe ea ori alții ce reacționează similar acolo? 

Cred ca intervin mai mulți factori acolo. 

Pe de o parte e posibil sa existe o placere a conviețuirii în grup, mai exact una pe care o percepi cind realizează ca exista și un afară de acel grup. 

Mai exact, în exteriorul aceluia exista un rătăcit, care nu șede umil, și lasind-se luat în balon de către cei din grup. 

Prin urmare, toți un-pic-ratacitii se grăbesc sa vietuiasca într-un grup (entitate ce reproduce deseori, în mic, situația unui rătăcit de grup, stabilind în acest scop, din rindurile lui, un țap ispășitor). 

Cei ajunși deja în grup nu se afla acolo un baza vreunui efort, ori vreunei ideologii savante. Este la mijloc superficialitate, dor de a dobindi fără efort o situație plăcută, creata/sporita de păstorii acelui loc (a la Dinu M.) care le vorbesc plăcut sufletului, între altele pomenind o calitate de excepție a locului, a insilor care îl ocupa, în paralel viitorul fiindu-le mai mult decit roz. 

Or, ce dobindesti ușor, ușor (riști sa) pierzi. Și sa rămîi apoi în fundul gol al contactului cu realitatea (cenușie în sine, dar insuportabilă). 

Asta ii face (în principal) pe respectivii sa sară în sus, dar fără a putea lega două vorbe la chestiune! În schimb, încearcă a manipula, căci alta moneda nu poate avea loc, pe o scenă unde nu exista știință a argumentelor.