Spunea ca a vrut sa plece și el să-l caute pe disparutul Alexandrescu (decembrie 1928), dar ca nu i-a dat voie șeful de la serviciu.
Eu reținusem numele acelui șef drept Iosifescu. C. D. îl va corecta pe transcriptul trimis. Descopăr azi cu relativa greutate ca a menționat "ministrul Ispasiu".
Merg pe net, într-o doară, și chiar dau de un asemenea om, în epocă!
Fleacurile care ne înfrumusețează viața...
Cum a ajuns Cristache, ce în 1925 (alături de un Nicu Comănescu) lua un examen la Chimie Industrială, sa lucreze peste trei ani cu Ispasiu, nu știu.
Totodată, apropo de așa tăieri de fir în 16, nu pot sa nu (le) relaționez cu neumblatul deloc (al altora) în informațiile istorice care le ajung sub ochi.
Încerc ins sa înțeleg, la aceia pare primordial a semnaliza conformismul (trăsătură cu multa trecere în acel mediu deloc restrîns), în paralel cu o exprimare - grandilocventă, și umblînd la sufletul educat - despre care publicul vizat a învățat ca e bine sa se lase mișcat/impresionat.
Iar el, publicul, sa aplaude, educind astfel o data în plus pe cei tineri, de pe acolo...
PS
Pe același tip de val...
Odată trecută vîrsta la care ne asociem cu oricine, Dedula urca pe munte îndeosebi cu cumnatul Tudor Constantinescu și cu doctorul Anton (Toni) Socea.
Despre ultimul, Dedula spune ca a fost - în acel deceniu patru - asistentul profesorilor Manicatide și Stroe.
Descopăr pe primul ca e considerat părintele pediatriei românești.
Alta.
La școală Militară, Dedula îl are comandant pe Septimiu Pretorian, pe atunci maior (și căsătorit cu fața cofetarului Riegler din Bușteni).
La sfîrșit de saptamînă Dedula pleca de la Vîlcele, pentru a fi cu rudele și prietenii, la Busteni.
Pretorian face cariera în primii ani de comunism, ajungind șef Marelui Stat Major, dar este relativ repede debarcat, suferind o condamnare.
Vezi Wikipedia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu