Am dramul de bun simț ca, pe cînd pun ieri tunurile critice pe fratele Ogrinji, să meditez dacă nu am treabă de fapt cu tata.
Veți sări aici în sus, că te tîmpenie, dar nu aș lăsa-o chiar moale.
Poți sări pe acel părinte dintr-un motiv foarte simplu... Nevoile inconștiente sînt întotdeauna imense, dacă nu infinite. Iar acel părinte, să vrea și nu ne-ar mulțumi.
La o adică, și un domol Radu Țițeica pornește (finalmente) iritat pe un Mihai Haret, după ce nu a putut defula spre tată-său, matematician Gheorghe, din n motive...
Nostimada e însă alta...
Pe cînd mă declară pe mine în toate felurile (de care, să or!, nu mă simt demn deloc!), onor d. Ogrinji nu privea pe altcineva - mă și jenez să spune cine...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu