Pe cînd vorbeam de ale lui Cristache Dedula prin Italie, voiam să adaug că misia dumnealui în peninsulă nu a fost doar pe tipicul acelei dispute cu un naționslist de-al locului, în trenul rapid de Roma.
Mai exact, a putut intra în contact cu bucuriile ce pot fi rezumate în populara vorbă (sper să reproduc bine gramatical!):
„Sette coze sono buone / Aqua fresco, uva, persica, peppone / vino rosso, figa stretta, cazzo duro”
Numai țin minte crui ins copt i-am pomenit, în aceeași ani '80, despre zisele anterioare. Auzise de ele.
Octogenarul a ținut să-mi comunice acest frumos dicton în vreo două rînduri chiar...
Pe atunci mă aflam om mai serios, așa că abia azi pornesc a medita cum s-o fi descurcat dînsul, la junețe, cu femeile (nu spun că prost...).
Pe cînd încerc a-mi imagina, gîndul zboară la alt înaintaș, locuind în aceeași zonă bucureșteană. Iar de aici, la adevărat sacrilegiu, e doar un pas...
...căci meditat-am dacă acel vecin nu reproducea un pic, în relația cu prima soție, pe aceea cu propria mamă, de altădată. Mai exact, nu reproducea nevoile din relația cu mama...
Și uite-așa sosim la ideea spuselor.
Care pot fi corecte. Dar totodată nu se cuvine a le pronunța.
Nu e vorba de cele cu figa stretta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu