sâmbătă, 23 mai 2020

Scrise personale de acum 35 ani

Stau cu ochii/inima în niște scrise personale de acum 35 ani.

Cum contactul durează (transcriere de pasaje, plus gîndire la una ori alta), inevitabil mă transpun în persoana de atunci.
Se ivesc însă mai multe probleme... Ritmul vieții de acolo, vehemența ei (asta-mi de azi e mic copil...) se află obositoare pentru mine, cel din prezent.
În același timp, paznicul (să-i zic) moral - al celui din 2020 - sare în luptă cu tipul de atunci (deși multe dintre gesturile de atunci le-aș comite și azi, la iritare).


Nițeluș mai cancanier, privesc spre atmosfera epocii (unele informații nu le-am revăzut niciodată, de cînd le-am așternut pe hîrtie).Sorin Tulea îmi răspunde acru, la solicitarea-mi telefonică de a sta de vorbă. Era iritat de orele state la coadă, pentru benzina autoturismului.Dan Popescu (din echipa premierei Furcilor) îmi solicita un film foto, mai exact unul de sensibilitate 15 DIN.Doamna Șincan (soția lui Ion, răposat în acel moment) îmi părea că se ține nemaipomenit.
Balamuc larg relatat, despre repetițiile unei parăzi de 23 august/Ziua națională, cu militari gîrlă. Lui Ceaușescu îi spuneam acolo Kim Ir (Sen) - fondatorul dinastiei, respectiv bunicul dictatorului nord-coreean de azi.
PS
Posibil să existe și situații mai proaste, decît a-ți sta un paznic pe cap.
Și anume să nu realizezi că ai așa ceva. mai exact să-ți fi intrat deja în sînge. Să faci cum vrea el, chit că interesele - din principiu - nu au cum să vă coincidă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu