Amintiri.

Munte.
Uman.

Cineva mă felicita aici pentru imaginile din trecutu-mi alpin, postate deunăzi aici. Spunea dînsul că așa amintiri nu mi le ia ia nimeni.
Dincolo de faptul că sînt preocupat cu precădere de prezent și de viitor (iar asta nu din motivele pomenite în cărți roze), prin trecut există destule amintiri neplăcute.

Dintr-un vechi jurnal răsfoiesc despre un alt drum din iunie 1984, tot prin zona Gălbenele. Altă ploaie. Și iritare cît cuprinde. Dacă nu furie. Asta atunci, acum sentimentele fiind altele...
(altminteri am suit ceva - traseul Beldie, din Colțul Strungii)

Întrebați dacă există și clipe frumoase, în acel an?
(altminteri îl va compensa din plin următorul)
Îmi zboară de unul singur gîndul la o noapte cu consoarta acelor timpuri, singuri în cabana Garofița (Nicu Bălan, cabanierul, nu rămînea uneori acolo, el fiind din Rucăr).

Nu, amintirea nu are vreo conotație erotică, deși ține indiscutabil de inimă.
Rece (deși se afla iulie), parcă și vînt. Am luat cîte o pătură suplimentară din alte paturi ale acelui dormitor de la parter.
Aveam deja doi copii cu ea, atunci.

La acele momente mi-a zburat mintea, aparte-încîntată, cînd am rugat-o să-mi spună ce i-a plăcut, din acel an montan.
Din cele ne-montane, s-ar opri (ea, inima) la un dezmăț conjugal cu vin roșu, parcă în ianuarie. Și chit că a durut capul a doua zi.