UMAN. Munte. M-am întins deunăzi la vorbă cu un președinte de club alpin.

M-am întins deunăzi la vorbă cu un președinte de club alpin.
După un timp, acolo, m-am întrebat dacă nu exagerez cu mursecajul (de la a murseca) spre un confrate (clijean, de felul său).

E posibil să fi exagerat (chiar și așa, îs precedat de un mentor cu nimic mai prejos, pe felie), dar mi-am zis să privesc lucrurile din acel unghi.  Mai exact că aș exagera.

Partea neplăcută aici este că nu-mi fac iluzii, a-mi putea stăpîni atari derapaje.
(altminteri nici acel terț nu se află sfînt...)
În așa situație, alternativă la nuiele punitive este să te iei cum ești.

Da, voi fi în continuare un mursecător.  Iar apoi voi căpăta faimă proastă (de parcă nu aș avea deja...) șcl.

A merge pe drumul despre care ți se spune că vei ajunge îngrozitor. 
Dar unde încape subiectivism cu carul, al celorlalți, cît și al tău...

Aș fi lăsat cele de mai sus în interiorul meu dacă nu intervenea o discuție cu prieten.
Despre religie.
Și unde m-am considerat suficient de copt pentru a scăpa următorul porumbel:

[Atacurile unui ateu la adresa unui credincios]
„Există acolo o relație de tip sătul-flămînd.  Unul, de chiu de vai, s-a aranjat sufletește. Al doilea o fi încercat, dar nu a dobîndit soliditatea existențială (cîtă este...) a celuilalt.
De acolo pornește oftica flămîndului, pe sătul.
Demersul este favorizat de faptul că sătulul se afișează intenționat, ca avînd burta plină, ba face și în sîc, lihnitului.”

Pe cînd emiteam cele de mai sus mă amuzam grozav observînd prestațiile unor felii interioare.  Ale subsemnatului.
O parte, posibil aceea care duce hățurile personalității, vorbea despre gesturile unei alta. Anume despre cea atee, și pornită pe credincioși (fac aici abstracție de faptul că ultimii nu-s deloc uși de biserică, altminteri...)

Iar în continuare, o idee a tras pe alta...
Un amic îmi reproșa ieri că mă tratez lucrurile prea savant.  Dincolo de faptul că la problema ce-o ridicase el (și la care pornisem eu a mă da deștept) nu aflai soluții pe căi bătătorite, mi-am spus că nu-și are rostul a continua amiciție Fb cu un om care nu agreează stilul meu.

Îmi place să cred că a rămas loc de Bună ziua!, respectiv de eventuale colaborări montane mai puțin pretențioase.