ISTORIE. Adăugiri

Extras din Constantin I. Bilciu, „O Viață, o luptă, o soartă” 

„2. FAMILIA GHEORGHE ȚIȚEICA 

La vreo lună după nașterea mea, maică-mea care, după cum am spus era de o frumusețe rară si plină de sănătate, se duse la servici la taică-meu și aștepta pe o bancă în holul cabinetului guvernatorului Bibicescu. Tocmai avea loc o ședință cu cenzorii, consilierii și alți domni din ministere.


Părinții mei Elena născută Tudor Mîrzea și Ion C.Bilciu

La eșirea din ședință, un domn cam de o vîrstă cu taică-meu, o vede pe maica-mea așa cum era durdulie și plină de sănătate, se apropie de ea și o întreabă cine e si ce treabă are acolo. Maică-mea îi spune că este soția lui Bilciu, că are un băiețel de o lună, adică pe mine, și că vrea să meargă în oraș cu taică-meu să cumpere ceva pentru copil căci tocmai era zi de leafă. Bucuros, acest domn îl cheamă pe taică-meu și în prezența mamii spune următoarele: Eu sunt Gheorghe Țițeica, profesor universitar de matematici. Soția mea a născut și ea acum 20 de zile un băiețel pe Radu, e slabă și nu prea are lapte să-l alăpteze. Ce sfaturi îmi dați? Nu vreți să veniți pînă la mine acasă să mai o încurajați puțin pe soția mea? Atunci maică-mea i-a spus că va veni a doua zi și cu două sticle de lapte proaspăt de capre. Bucuros, profesorul i-a dat maică-mi o monedă de argint de 5 lei pentru deranj si s-au despărțit dîndu-i maică-mii cartea sa de vizită cu adresa.
A doua zi, maică-mea la ora 7 dimineața, era acasă la profesor care locuia în strada Scaune Nr 33 (azi Str. Nicolae Filipescu) in curtea pensionului francez Schevitz Thierin, in locul căruia s-a construit mai tîrziu Institutul de Petrol, Gaze și Geologie.

Cum a văzut-o D-na Țițeica s-a amorezat de ea și s-a minunat de fizicul ei frumos și sănătos. Mama i-a dat sticlele cu lapte si a luat copilul din pătuc sa-l mîngîie iar acesta simțind sînul mamei a căutat să sugă. Maică-mea a întrebat-o pe D-na Țițeica dacă îi permite să dea copilului să sugă că are sînii destul de incărcați. D-na Țițeica a rugat-o chiar si copilul a supt vreun sfert de ora îmbujorîndu-se la față, rîzînd și făcînd goange maică-mi.
Profesorul, care era și el acasă, auzind de această scenă, a rugat-o pe maică-mea să mai vină si a doua zi. Intre timp ei au fiert laptele de capră și pus in biberon sterilizat, îl dădu copilului. Acesta sugea în silă și nu da deloc semne de mulțumire.

A doua zi, copilul cum o văzu pe maică-mea, începu să dea din mînuțe și să-i joace ochii în cap de bucurie. Maică-mea,îl luă, îl duse la sîn și după ce se sătură bine, copilul era altul. Deci leacul era găsit, dar ce era de făcut. A doua zi taică-meu și cu maică-mea fură chemați de profesor acasă la el si-l rugă pe taică-meu s-o lase pe mama la ei acasă vreo trei luni să hrănească și pe copilul lor alături de mine bineînțeles. Și astfel, alături de Radu Țițeica, ca doi frați de cruce, am supt la sînul mamei timp de 6-7 luni pînă ce ne-am făcut măricei și înțărcîndu-ne pe amîndoi, el a rămas cu ai lui, iar eu m-am întors acasă cu ai mei, deși D-na Țițeica a insistat mult să mă ia la ei. Mama însă a plîns cu hohote, eram primul ei copil și viața ei eram eu. S-a despărțit de această familie onorabilă care a ajutat-o de multe ori după aceia, cu angajamentul solemn ca atunci cînd voi fi de 6 ani să mă dea intern la pensionul lor fără să ceară vreun ban.