"Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila ta!"Nu știu cum voi proceda în buza morții. Dar pînă atunci cred ca voi duce o relație mai puțin săru-mînistă, cu Prea-Înaltul. Inclusiv de genul: "Frumoase locuri ai făcut aici, pe Brîul Morarului (din munții Bucegi)"...
O să spuneți aici că mi-i contradicție, între asa vorbe și declarațiile atee... Uneori pornesc din suflet și exclamații ca mai sus. Și după care îmi văd de ale mele, pe unde pun piciorul și mîna.
Că veni vorba, în locurile montane nasoale nu am apucat sa ma gîndesc la Dumnezeu. Teama/groaza de acolo era mai mare...
PS
Pînă să ne miluiască, Dumnezeul cu pricina s-a creat pe El, foarte mare, iar pe noi cît să îi cerșim mila. Și să avem nevoie, de teamă, a-i aduce slavă..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu