MUNTE. Toponimie și nu numai

Am avut plăcerea ca un toponimic propus de mine, în abruptul Bucegilor, să fie acceptat de lumea alpină.
E vorba Vîlcelul Cantuniari, din flancul Albișoarelor (Caraiman, Bucegi).
Un fir nenumit anterior.

Ion Cantuniari (1907-1986) a făcut parte prima echipă despre care se știe că a parcurs versantul, prin valea numită ulterior Albișoara Gemenelor (vîlcelul în cauză e în apropierea acesteia).

N-aș fi pomenit toate acestea dacă nu dădeam, în niște scrise mai vechi ale subsemnatului, de prima vedere (mijlocită de cogenerii săi N. Baticu și Radu Țițeica) cu acest înaintaș.

„21 martie 1985.D.a. la dl Cantuniari.Un om amabil, uneori vorbește mai tăricel. [...] Nu stă excelent cu memoria, unele capitole nu prea le știe, dar are alte chestii picante.Îmi oferă cu amabilitate albumul de poze, întins pe vreo 40 ani. Scoate cărți, dintre care îmi lasă gura apă Anuarele Bucegilor și ale STR-ul.Stau într-un fotoliu adînc și-o lampă bate într-un colț. E destul de cald acum, căci mai toată iarna a lucrat cu 20 Kw pe zi.Casa pare burgheză, ca acum 50 ani. Multe cărți. N-a apucat să termine pe a lui Baticu, pe care nu l-a cunoscut personal, Un ceas cu pendulă bate sonor...Cînd ies seara, după două ore, afară beznă. Nici un bec public pe tot drumul pînă acasă. Aici [fiul] Dan e în conflict cu maică-sa și a luat bătaie.”
Ultimele amănunte le-am lăsat pentru întregirea atmosferei, privind condeierul de acolo, dar și neplăcuta iarnă (socialistă) de atunci.

În imagine (din colecția domniei sale), dl Cantuniari este în stînga.
Alături, Ana Santer Nenițescu, prima soție a lui Costin.

PS
Îmi privesc singur stilul (cel din anii ăștia).
Nu e pe tipicul social, ci oarecum egocentric, iar în paralel nejenîndu-se să iasă astfel în public.
Cu nemodestia aferentă spunînd... Oamenii la locul lor țin lumea în stare de funcționare. Cei originali, o duc înainte. La o adică, discursurile oamenilor la locul lor sînt pline de îndemnuri la originalitate, la gîndit cu capul propriu șcl.
Subsemnatul e om ascultător.

Ultima oră:
Îmi adun/revăd materialele despre Ion Cantuniari.
Pe verso-ul uneia dintre 'minute', conspect din Gazeta Sporturilor, 1938. Bancuri (probabil caricaturi): „Extraordinară săritură! Mai aveai doi metri și egalai recordul mondial!”

Tot acolo, o caracterizare (semenată) despre șeful secției de turism din asociația „Metropola”, I. Udriște-Olt: „un alpinist de mare format”.

**


Pe aceeași foaie de hîrtie, bancuri auzite la întîlnirile animate de N. Baticu, la „Grădinița”.(1985)
„- Bulă, în care comună ai vrea să trăiești?”
[exasperat de privațiunile epocii socialiste] - În Comuna din Paris...”

„Antrenorul echipei naționale va fi operat. Vor să-i scoată fotbalul din cap...”