BUCEGI. Caraiman. Creasta sud-estică a vîrfului Picătura

În mintea mea, asociez începutul lunii mai cu o tură pe care am făcut-o, în această parte a anului, spre vîrful Picătura (Caraiman, Bucegi).
Mai exact pe muchia sud-estică a lui.

Citisem în Buletinul Alpin (interbelic) despre încercările lui Nicu Comănescu pe acolo, în 1932-33. Și mi-am zis să văd cum e.
Nu a fost cine știe ce, însă muchia culminează într-un vîrf, al cărei flanc opus cade abrupt pe mai mulți metri. Top-ul locului era însă acoperit cu un fel de pămîntiș, care n-a vrut și pace să ofere adăpost unui piton.

Așa că am pornit retragere drumul de urcuș (cam ultima lungime necesitase grijă).

Altminteri, nu păreau să se vadă nenorociri pînă în așa-numitul Horn cu Zade, iar șeuța de sub Pinten avea șarm - m-au interesat întotdeauna și-așa fleacuri.

După coborîrea ei, văzînd că fața de sub mine posedă arborii necesari, am făcut vreo două-trei rapeluri (20 m) pînă în firul Vîlcelului Spălat. De acolo am pornit dezinvolt pe firnul din aval, dar m-am temperat curînd, căci zăpada era tare și înclinată.

Întrucît mă așteptau cele două rupturi din firul principal (care se ocolesc pe traseul clasic), am pornit pe flancul din dreapta, dinspre sud. Contam că e o zonă de pădure fezabilă. Am făcut rapel într-un singur loc, după care am ieșit în zona mai pașnică a pădurii.

Mi-a plăcut grozav la viața-mi (alpină) coborîșul - pardon! - de-anboulea, bineînțeles avînd în prealabil ceva idei asupra zonei. Furniza un ceva aparte,nu chiar simplu de trecut în cuvinte (dar mișcînd inima și după decenii).

Revenind în București, am făcut o vizită surorii mele Militari și acea stare post-tură (oboseală plăcută, dar încîntare a fi hălăduit pe unde avusesem chef) a reținut atmosfera bucureșteană. Mai exact tipul de nori, schimbător fie și în acea zi de vreme bună.
Acel melanj, de post munte cu atmosfera de care vă spun mi-a rămas în minte și îl retrăiesc de fiecare Armindeni.

Frumoși ani, deși foarte nostalgic nu sînt după ei. Asta întrucît și-au avut și destule furtuni (nu neapărat la munte), iar totodată mi-aș încurca un prezent oricum nu foarte simplu.