Ordeanisme, 21 mai 2020

Aflîndu-mă încă în șomaj tehnic, doctorul mi-a recomandat plimbări zilnice, printre oameni dacă se poate.
Mi-am lăsat sufletul să aleagă, dînsul indicînd un hălăduit nițeluș mai la est de bulevardul bucureștean Magheru. Pe acolo, mi-a venit în minte ideea de excursie tematică. Să zicem, pe urmele a doi înaintași montaniarzi.

În lipsă de altceva mai bun a face, am privit acea noțiune. Mai exact cum își schimbă ea caracteristicile, în funcție de cîți inși participă la ea.
Dacă e un grup - să zicem 10 ori 12 persoane - e aur pentru morala socială. Asta, deși respectivii vor privi spre cei doi elogiați în cel mai bun caz precum spre bunicul răposat pus în geam (în așteptarea pensiei). Un grup mai mare nu are treabă cu Valorile la care zice-se aderă, mai degrabă fiind interesat de alungarea plictisului.
Un grup de doi, în discuția aferentă nu ridică aplauze din partea Societății (am și eu o idee fixă, cu Dumneaei...), dar nici priviri chiorîșe. Ultimele sînt rezervate celui ce întreprinde de unul singur acel voiaj tematic. Asta pentru că acela dă exemple proaste. Mai exact poate îndemna și pe-alții a sta singurei, în plus cercetînd în interiorul lor...
Asta, în cursul acelei frumoase excursii tematice, de care pomeneam mai sus.

Teama de care v-o pomeneam deunăzi, că să n-ajung ca Mitiță Sturdza (prim-ministru al României, la vremea cînd a început s-o ia razna) de la meditațiunile solitare - din escapada tematică de azi - mi se trage...

În foto, grup statuar într-un parc situat la intersecția străzilor Dionisie Lupu, Pitar Moș și Jules Michelet.