Despre cîrcotași

Cezar Scriba face observația că subsemnatul „are întotdeauna un alt unghi sub care vede realitatea, profund răscolitor (ar trebui) pt. ceilalți...”

Nu-mi dau seama dacă ultima remarcă este ironică, ori foarte serioasă. Dar simt că e corect ce spune.  Nu știu de unde mi se trage (dacă aș medita despre experiențe din copilăria timpurie, ar fi captivant, dar nu aș rezolva mare lucru…). Dar îmi este inevitabil să o fac.
Nu-mi place, acel gică-contrism, dar nu-l pot evita…